Craii de curtea veche

Mateiu Caragiale (1885-1936) s-a nascut la Bucuresti ca fiul natural al lui Ion Luca Caragiale. Studiile liceale si le face la Colegiul Sf. Sava, avand ca profesor de istorie pe Anghel Demetriescu, care-1 va initia in heraldica, a carei pasiune il va urmari toata viata. Casatoria cu stranepoata paharnicului Sion ii aduce o avere relativ insemnata, la Fundulea, unde arboreaza un steag cu blazonul vechi al familiei. Personaj ciudat si solitar, isi realizeaza o descendenta imaginara, mergand pana la familiile domnitoare din veacuri trecute, pana la primii voievozi romani, fapt ironizat de ilustrul sau tata, care ii arata crestetul tesit al capului: "Uite, a ramas aici urma tavii cu placinte pe care au purtat-o stramosii nostri". in "Trantorul", urmas degenerat de fosti decavati de pe vremea fanariota, rasare instinctul boierului de alta data: "Ades, fara sa-si dea seama, isi mangaie hangerul,/ Si cand in fata mortii odata s-a aflat,/ in trantorul becisnic s-a desteptat boierul". O nuvela a sa este "Remember", publicata in 1924, unde se povesteste sfarsitul atroce al unui fost travestit, lordul Aubrey de Vere, ce se trage tocmai din Carol I, regele Angliei.

In 1926-1928, publica in revista "Gandirea", apoi in volum in 1929, romanul "Craii de Curtea-Veche", la care lucra din 1910. Singurul volum de versuri, "Pajere", insumand preocupari poetice incepute de prin 1912, este publicat in 1936.

Craii de Curtea-Veche

Titlul romanului "Craii de Curtea-Veche" provine dintr-o anecdota publicata de I. L. Caragiale in revista "Vatra", dupa cum precizeaza George Calinescu in "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent": "O ceata de mahalagii in frunte cu grecul Melanos s-a rasculat, sub mazilirea lui Gr. Ghica, si a inceput a jefui orasul. Melanos, cu cuca de domn in cap si cu haine voievodale furate, trecea prin oras cu <<craii>> lui, beat mort, calare pe magar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmatati, bucuresteni, carora le corespunde, la alta epoca, eroii cartii." Roman gotic, "Craii de Curtea-Veche" zugraveste nobilimea crepusculara, dupa cum se exprima Serban Cioculescu, o lume decadenta, a orgiilor si a personajelor dantesti, iesite parca din tablourile lui Hieronymus Bosch. Toate metaforele acestei lumi se construiesc sub semnul decadentei totale, al lipsei de spatializare a sentimentelor, orizontul intelectual al personajelor limitandu-se la dimensiunile lumii cu mistere a Bucurestilor, incepand sa fie ilustrata tematic pe la mijlocul secolului al XlX-lea de Pantazi Ghica sau G. A. Baronzi. Constructia romanului tine mai mult de arhitectura unei nuvele extinse, cu detalii baroce semnificative, conturand o lume crepusculara. Epicul propriu-zis nu exista, fiind inlocuit de detaliile descriptive sau de contemplare a unei lumi in deriva; astfel, in capitolul "intampinarea crailor", scriitorul-narator participa la fanteziile celor trei personaje, Pantazi, Pirgu si Pasadia, cand ii intalneste la birtul din Covaci, in "Cele trei hagialacuri" se arata modul in care personajul-narator intalneste pe cei trei "crai", in "Spovedanii" se investigheaza in continuare lumea birturilor bucurestene, iar in "Asfintitul crailor", ultima parte, a patra, a romanului, sunt prezentate ispravile eroilor in casa Amotenilor, care duc la declinul acestui trio insolit. Cele trei personaje apartin boemei desantate a Bucurestilor, cu obiceiuri preluate de la fanariotii greci. Pasadia si Pantazi, coborati dintr-o nobilime locala, sunt paradoxali prin comportamentul lor, pentru ca viciile extreme sunt combinate cu rafinamentul unei lumi "intoarse pe dos". Pirgu, spre deosebire de ceilalti doi, este de extractie mai joasa, o lichea declarata, cu puterea deosebita de a cunoaste aceste medii corupte si de a se folosi de influenta acumulata ocult. El este obsedat de dragostea fara retineri, de cantecele fara perdea, de tot ceea ce tine de sfera grotescului, a trivialului si a caracterului josnic al fiintei umane. Nu e de mirare ca in acest mediu corupt, al mahalalelor intunecoase, cu mistere gotice, destinul personajelor este fulgerator, ele .disparand la fel de repede cum au aparut. Taverna si mahalaua devin doua din motivele literare ale romanului, "adevaratii Arnoteni " fiind locuri de comemorare a unor adevarate orgii, punct de plecare pentru aventuri demne de romanele rocambolesti.