Condiția femeii- Enigma Otiliei

Imaginea personajelor feminine domina, de multe ori, actiunea operelor epice. In literatura romana, numeroase personaje feminine devin memorabile fie prin prezenta diafana, greu de definit ( cum este Adela lui Garabet Ibraileanu sau Otilia lui George Calinescu ), fie prin actiunile pe care le intreprind ( Mara lui Ioan Slavici, Vitoria Lipan a lui Mihail Sadoveanu ). Otilia Marculescu, unul dintre personajele principale ale romanului Enigma Otiliei de George Calinescu, ilustreaza intr-un stil aparte ideea de ,,etern feminin". Otilia, personajul lui G. Calinescu , sparge tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din romanul modern citadin depaseste tiparul traditionalist, rural, nu numai prin incadrarea intr-un alt tip de spatiu, ci si prin libertatile asumate: ea are acces la studiu, capacitatea de a lua decizii individual, de a hotari in privinta propriului destin, desi este inca dependenta financiar de partener. Otilia nu este un exemplu singular, ei alaturandu-i-se si alte eroine ale romanelor vremii, un exemplu concludent fiind si Ela din ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", a lui Camil Petrescu.

- ,,E.O." se incadreaza in specia romanului, fiind specie a genului epic de cele mai mari dimensiuni, in porza si mai rar in versuri, in care este infatisata o actiune complicara, desfasurata pe o perioada mare de timp cu implicarea unor personaje numeroase. Din punct de vedere al formei romanul este o specie proteica (variata), deoarece se realizeaza prin formule estetice variate, in functie de optiunea scriitorului.

- "Enigma Otiliei" este un roman situat intre traditie si inovatie.Este un roman realist obiectiv de tip balzacian, in primul rand prin tema abordata: mostenirea, care declanseaza si mobilizarea energiei umane ce se infrunta. G.C. - depaseste realismul clar, creaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul sec. al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac.

Este realist si prin tipologia personajelor - construita artistic - fiecare erou este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-l in esenta sa morala. Costache G. - intruchiparea avarului, St. Ratiu - tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Pat., iar demagogia lui se inscrie in descendenta lui, Felix - definit de autor ca ,,martor si actor", iar Ot. - eternul feminin enigmatic.

Influenta clasicismului o intalnim in conceperea personajelor plate ( bidimesnionale) reprezentand tipologia umana- caracterele ( Aglae, Aurica, Olimpia). Un alt element specific clasicimului este simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui C. G. si se termina cu aceeasi imagine lugubra: ,,Aici nu sta nimeni";

Intalnim in roman elemente de factura naturalista; personajele Simion si Titi sunt concepute intr-o dimensiune grotesca, ele fiind rezultatul unei mosteniri ereditare cu o patologie complicata, incurabila.

Influente ale romantismului descoperim in conceperea cuplului de indragostiti Felix-Otilia, dar si in descrierea Baraganului, imagine comparabila cu descrierea aceluiasi cadru de catre Alexandru Odobescu in operele sale.

Romanul cuprinde insa si elemente specifice prozei analitice, recunoastem profunde digresiuni in psihologia unor dintre personaje, introspectia (autoanaliza psohologica), tehnica reflectorilor.

- Naratia este realizata conform formulei balzaciene din perspectiva naratorlui omniscient si omniprezent, naratorul dans dovada de obiectivitate. Perspectiva narativa este extradiegetica. Naratorul nu paricipa la evenimete nici ca personaj, nici ca martor, dar deducem ca lumea prezentata in roman este vazuta prin ochii lui Felix.

Din punct de vedere al planurilor narative conturate, ,,E.O" nu ofera elemente spectaaculoase. Este urmarit in primul rand planul lui Felix, secondat de planul familiei Tulea si separat de planul lui Stanica Ratiu. Continutul romanului este divizat in 20 de capitole care reprezinta secvente diegetice delimitate riguros. Totusi, om omteriorul unui capitol se trece de multe ori brusc la un alt plan.

- Romanul are ca tema viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolulul al XX-lea surprinsa in cateva din aspectele ei tipice, relatiile de familie, dezumanizate de goana dupa bani. Supunandu-se la obiect, autorul infatiseaza lumea detinatorilor de capital si pe aceea a arivistilor, cu o ascutita ironie critica.

- Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina intr-un fel sau altul soarta orfanei Otilia, ca niste ,,parinti". Din ratiuni editoriale, titlul a fost schimbat si deplaseaza accentul de la un aspect realist, traditional, la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat personajul eponim. Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului. Subiectivismulcu care este privita din mai multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea cu farmecul naturalal varstei, Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate sau zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilarii, al placerilor de a alerga desculta prin iarba cu seriozitatea si ratiunea rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumereste si fascineaza. imprastiata si dezordonata, accepta rational protectia lui Pascalopol si respinge cu rezerva manifestarile sentimentale ale Iui Felix. Este intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea, ea ramane surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profunda.

Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului: "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma".

- Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al caselor, strazilor, locurilor concrete si unul imaginar inchis, prin care se contureaza trairile interioare ale personajelor.

Romanul incepe cu precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, realizata prin tehnica detaliului, care constituie incipitul romanului. "intr-o seara de la inceputul Iui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece", Felix Sima, un tanar de vreo optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat, soseste de la Iasi, pe strada Antim din Bucuresti, acasa la Costache Giurgiuveanu. Fiul doctorului Iosif Sima ramasese