Conceptul operațional - nuvela fantastică - referire la o operă studiată

- exista un singur plan narativ: acela al profesorului de pian Gavrilescu, prototip al insului obscur si ratat in plan profesional si sentimental, care are revelatia sacrului (hierofanie) prin patrunderea in alt spatiu decat cel real, guvernat de alte legi decat cea a timpului ireversibil.

unei mitologii inepuizabile pentru Eliade intrucat el considera ca orice loc natal constituie o geografie sacra. Real: Profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura incinsa si inabusitoare, obsedat fiind de colonelul Lawrence si calatoriile acestuia in Arabia. Banalitatea vietii (profanul) este definita de interese materiale, Gavrilescu socotind valoarea casei tigancilor, loc despre care era o rusine sa vorbesti, in lectii de pian. Isi aduce aminte ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor si coboara din tramvai cu intentia de a-l lua in sens invers pentru a-si recupera servieta. Este atras de umbra si racoarea nucului din gradina tigancilor si, fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde il intampina o neasteptata, nefireasca racoare Imaginar: Il intampina o fata tanara, frumoasa si foarte oachesa care il duce intr-o casuta veche unde o batrana ii cere sa isi aleaga trei fete. Gavrilescu isi alege o tiganca, o grecoaica si o ovreica si (a) ajuns in bordei unde inltalneste cele trei fete, este supus unei prime probe initiatice: aceea de a ghici care este tiganca. Traind un destin haotic, la intamplare, neobisnuit sa mai caute intelesurile profunde ale vietii, Gavrilescu se opreste la suprafata lucrurilor, aparentele (vestimentatia fetelor) impiedicandu-l sa vada esentele si in consecinta esueaza. Fetele il prind intr-un cerc ametitor, ca intr-o hora de iele, unde Gavrilescu isi pierde constiinta intrand intr-o stare superioara de vis. (b) Se trezeste ametit si confuz intr-o incapere total necunoscuta, se gandeste ca totul e o iluzie, simte o fericire totala, incearca sa atinga o stare artistica superioara cantand la pian. (c) Cand isi da seama ca este singur in aceasta lume necunoascuta, devine nerabdator, incepe sa caute o iesire dar, ca intr-un labirint, traverseaza odai nesfarsite cu destinatii incerte, se simte agresat de lucruri vechi si ciudate care isi modifica permanent formele, dimensiunile si culorile, este stapanit de o tensiune sufleteasca maxima, oscileaza intre vis si ameteala premergatoare lesinului, scena culminand atunci cand se simte infasurat strans intr-o draperie ca intr-un giulgiu mortuar, pierzandu-si perceptia asupra lumii inconjuratoare. traversarea starii de la materie la spirit.

Real: Dupa ce ii povesteste babei experienta, Gavrilescu revine in planul real dominat de acelasi uruit metalic al tramvaiului. Va constata uluit ca intamplarile cotidiene ii contraziceau toate obiceiurile si cunostintele anterioare: ofera taxatorului o bancnota retrasa demult din circulatie, doamna Voitinovici ...