Concepte matematice și filozofice

Se spune ca poetii sunt tentati sa ne arate ca ei vad ce nu vad altii. Nichita Stanescu, marele magician al cuvintelor si necuvintelor, un generos incurabil, nu putea sa nu fie tentat sa ne arate lucruri vazute numai de el.

Pornind de la faptul ca matematica este o sursa binecunoscuta de generare si expunere a cunostintelor, am fost tentat sa aflu cata matematica a cunoscut si a folosit Nichita in creatia sa artistica. Mai precis, cat si cum a folosit poetul in poezia sa conceptele matematice si filozofice ale vremii. Fiind intrebat de George Arion intr-un interviu cum se apara de acuzatia ca face filozofie in poezia sa, Nichita a raspuns aproape revoltat: E un fals impotriva caruia protestez cu toata hotararea. Poezia este o taina si o lucrare de sine statatoare. Matematicienii si filozofii au tainele lor. E ridicol sa transformi un sistem in altul. Din necesitatea versului si nu din concept apar in poezia mea simboluri filozofice. Poetul nu urmareste sa afle adevarul, ci sentimentul de adevar. Cand vreau sa citesc adevaruri, ii citesc pe Marx, Hegel sau Lao Tzi. Cand vreau sa citesc politica - iau documente politice. Cand citesc poezie vreau sa citesc poezie, nu precepte. Amestecul prea mare de ganduri duce la improprietatea gandirii. Nichita a avut cu siguranta unele preocupari matematice. Acest lucru este cu prisosinta dovedit in volumul intitulat Laus Ptolemaei publicat in anul 1968. Ptolemeu a fost un renumit astronom, matematician si geograf grec, care si-a elaborat lucrarile la Alexandria prin secolul al doilea al erei noastre. Cea mai importanta lucrare a sa este Matimatiki syntaxis, binecunoscuta prin titlul sau arab Almagest. Ea contine principalele cunostinte de astronomie si geometrie ale vremii, impreuna cu o conceptie originala a sistemului geocentric. Ptolemeu a lasat lumii si alte lucrari importante, precum si cateva descoperiri si inventii in domeniul mecanicii, opticii si geografiei. La Ptolemeu poetul a putut gasi o conceptie geometrica interesanta asupra marelui Cosmos, dar si definirea unor relatii frumoase dintre ratiune si bun simt. El isi va aminti mai tarziu de toate acestea, declarand ca ratiunea este cea care pregateste urmatorul bun simt. In volumul amintit, poetul manifesta o inclinare spre adevarurile izvorate din experienta, manifestand un oarecare dispret pentru cunoasterea teoretica bazata pe rationament. Asa cum observa si Stefan Augustin Doinas, el cultiva aici logica dinamica a contradictiei pentru a evada din capcana identitatii, nefiind interesat de adevaruri ontologice directe, ci doar de ceea ce poate deveni omul in trecerea sa prin universul vietii. In acelasi timp foloseste in exces oximoronul (vezi celebrul vers Foaie verde de albastru. ), ceea ce-l conduce, remarca Stefan Augustin Doinas, la o maniera admirabila de deconstructie a realului. Recunoasterea operei lui Ptolemeu este pentru poet un act de credinta. Lumea creata de savant este ideala si exercita asupra poetului o ...