Clasicismul

- ACCEPTIUNEA ISTORICA

- Clasicismul este un curent literar-artistic având centrul de iradiere în Franta, ale cărui principii au orientat creaţia artistică europeană între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

- Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichităţii, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumuseţe şi armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârşite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseţii morale.

- Reprezentanti : Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule), Racine (Fedra - tragedie), Bossuet, La Bruyere, N. Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică) , P. Cornellie (Cidul - tragedie)

- ACCEPTIUNEA ESTETICA

Caracteristici

- Imitarea naturii în aspectele esenţiale ale omului şi vieţii, după modelul antic

- Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică şi etică

- Cadrul de desfaşurare a ceea ce gândesc şi înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece şi indiferent, fără vreo influenţă asupra acestora

- Sublininează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligaţia de a nu amesteca genurile şi de a respecta principiul verosimilităţii

- Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-şi fac întodeauna datoria, învingându-şi sentimentele potrivnice

- CLASICISMUL ROMANESC

La noi nu se poate identifica o perioada clasica anume. elemente clasice exista, insa la Miron Costin, D. Cantemir, Antim Ivireanul, atit datorita lecturilor clasice cit si clasicismului folcloric romanesc. Clasicismul defineste ansamblul culturii si literaturii greco-latine, prin extensiune antice. Este o acceptie bine conturata, consolidata, inderptatita prin faptul vca mai toate caracterele spriritului, esteticii si structurii de tip clasic isi gasesc realizera in oprele sau teoriile autorilor antici. In felul acesta,ideea de clasicism si antichitate tind sa devina sinonime,in orice caz strins asociate.

REALISM

- Ideologie estetică, în care se pune accentul pe relaţia dintre artă şi realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realităţii şi reflectarea ei veridică, obiectivă în creaţie.

- Cuvantul realism este deseori folosit si in literatura si in filozofie, cu toate ca in fiecare domeniu are un inteles diferit. Realismul in arte se refera la acuratetea si detaliul concrete ale vietii si ale problemelor sale, fie ca e vorba de pictura, literatura, drama sau film. Aceasta nu inseamna ca arta trebuie sa fie fotografica: o pictura a unui individ aratandu-si caracterul adevarat poate fi mai realistica decat o fotografie.

- Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra romanului şi în dramaturgie. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor dintre om şi mediu, dintre individ şi societate. Elementeleale unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi şi epoci istorice.

- Gustave Courbet a fost primul pictor care s-a declarat realist, anuntand intr-un manifest ca, pentru el, pictura reprezinta o arta a vizibilului si concretului.

- În cea de-a doua parte a secolului XIX, realismul capătă, pe plan european, caracterul unui curent, al unei orientări estetice, teoretizate de către artişti şi de către critici şi ilustrate prin numeroase creaţii.

- Reprezentanti : Honoré de Balzac, Stendhal şi Gustave Flaubert în Franţa, Charles Dickens şi William Makepeace Thackeray în Anglia, Lev Nikolaevici Tolstoi, şi Ivan Sergheevici Turgheniev în Rusia.