Johann-Sebastian Bach
Barocul si clasicismul sunt specifice secolului al XVII-lea, epoca de consolidare a marilor monarhii nationale -Regatul Frantei- si de ascensiune a primelor puteri maritime, comerciale si industriale ale lumii: Olanda si Anglia.
In acelasi timp asistam si la procesul de laicizare si de mentinere a echilibrului in relatiile dintre ordinele sociale in Occident si statele europene.
Se dezvolta arhitectura si arta ce glorifica infaptuirile "monarhului de drept divin".
Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si pana la mijlocul celui de-al XVII-lea barocul este dominanta estetica a artei europene. El a fost pus in serviciul politic al Contrareformei, ampla actiune initiata de papalitate pentru a recastiga terenul pierdut in fata protestantismului la jumatatea secolului al XVI-lea. Barocul isi trage practic seva din Renastere si, cronologic, primele sale manifestari sunt sesizate la Roma dupa devastarea orasului de catre mercenarii germani in prima parte a secolului al XVI-lea.
Muzica este dominata de stilul polifonic, de liniile melodice ornamentate pana la exces. Acest curent cultural promoveaza , totusi, inceputurile operei, concertului, sonatei.
Cea de-a doua jumatate a veacului al XVII-lea este dominata de curentul cultural al clasicismului. Principiile sale estetice au fost fundamentate de Nicholas Boileau: puternica inspiratie din Antichitatea clasica; cautarea naturalului si a echilibrului; gustul masurii, claritatea stilului, finei ea analizelor filozofice si de morala .
Modelul clasic al omului s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, intr-o societate cu un puternic atasament fata de principiul de autoritate. In toate doctrinele religioase europene se percepe o cautare a lui Dumnezeu, se pune cu tarie chestiunea "mantuirii prin credinta", a afirmarii "imparatiei, puterii si gloriei" lui Dumnezeu. Ganditori ai epocii socoteau ca "regii sunt facuti pentru popor si nu poporul pentru regi".
Fisiere in arhiva (1):
