Semnificativa este afirmatia lui Arghezi: ,,Pretutindeni in toate este poezie", acest lucru pare sa-l evidentieze fiecare element al unei naturi de basm, intr-un anumit moment: noaptea.
Poezia ,,Clara noapte" de T. Arghezi, apartine genului liric, deoarece se transmit in mod direct semnimentele de admiratie fata de un peisaj ce pare invaluit intr-o frumusete de basm. In ,,noaptea clara", asa cum o defineste poetul chiar si din titlu, reiese ca frumusetea elementelor terestre ale peisajului prinde contur intr-un cadru feeric.
Poezia este o descriere in versuri, structurata pe doua strofe. In prima strofa sunt redate in mod direct sentimentele de admiratie fata de tabloul de natura. Eul liric traieste intens acesta magie ,,Adancit in visul dulce al reflexelor de luna" .
Cadrul natural este creionat cu ajutorul enumeratiei: clara unda, lacul, vantul. Tabloul pare unul incremenit, lipsit de viata, dar tradeaza un sentiment de tristete, ce pare sa-l raspandeasca toate aceste elemente. Numai vantul pare sa rupa acesta monotonie si frumusete ce pare ireala: ,,Abia vantul serpuieste printre crengi de salcii verzi".
Strofa a doua intareste acesta idee de magie, ireal: ,,Noaptea clara intr-un basmu de magie schimba balta"/ Oh, ce aur curge-n trestii ce cad una peste alta"/ Peste tot placeri nespuse bat din aripile lor".
Domina in acest tablou imaginile vizuale care contureaza o frumusete de basm, accentuata si de epitetele cromatice: ,,Clara unda argintoasa", ,,salcii verzi",,ce aur curge-n trestii".
Fisiere in arhiva (1):
- Clara noapte - Tudor Arghezi.doc
