Chipul angelic al femeii în creația eminesciană

Din cele mai vechi timpuri, dragostea a fost preaslavita sau condamnata de catre poeti, prozatori si de cintareti.

"Iubirea este un daimon" spunea Platon. ,,Iubirea nu va pieri niciodata..." spune Biblia. Si totusi, dupa cate ,,cercetari" s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul

iubirii.

In literatura noastra Eminescu este fara indoiala cel mai mare poet al iubirii.

. La inceput, cind negura vremurilor arhaice inca nu parasise spatiul ce va lua intr-un final forma pamantului, miturile cosmogonice scot la lumina aceasi procese de nastere a vietii: crearea femeii si a barbatului, ca personaje primordiale ce vor trebui sa duca mai departe nepretuitul dar al vietii Valorificarea impresionanta a sensibilitatii iubirii din care se desprinde divin chipul femeii, reiese in mod profund din opera lui Eminescu.. Dragostea este sentimentul divin ce te poate ridica instantaneu in al 9-lea cer sau te poate arunca cu violenta in al 9-lea iad.Datorita dragostei neimpartasite, aproape toate poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu descriu cu tristete acest sentiment. Poezia 'Ce este amorul?' il prezinta prin antiteze ce ii demonstreaza complexitatea.citez din poezie:

,, Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere

Caci mii de lacrimi nu-I ajung

Si tot mai multe cere."

la fel ca si in poezia ,,S-a dus amorul..." citez din opera:

S-a dus amorul, un amic

Supus amindurora.

Deci cinturilor mele zic

Adio tuturora.

Caracterul popular si profund uman al poeziei sale erotice raspunde aspiratiilor lui Eminescu inspre un inalt ideal de frumusete si puritate. La inceputul creatiei eminesciene, prezentele feminine se asociau, cu imaginea unor semidivinitati.

Din acest nucleu se dezvolta cel putin doua din ipostazele caracteristice ale eroticii eminesciene:

- prima este aceea a angelitatii feminine. O a doua caracteristica a eroticii este conceperea frumusetii feminine ca o imagine in lumea fenomenala a Frumusetii absolute.

Dulcea frumusete a femeii este de fapt proiectia visului apolinic al daimonului. Madona lui Rafael este pentru Eminescu infatisarea unui vis, o creatie a gandirii,'' divinizarea frumusetii de femeie.''