Cei trei mușchetari

In prima luni din luna aprilie in anul 1626, in targul Meung era mare agitatie. Pe vremea aceea se starneau mereu conflicte si batalii. Nobili se razboiau intre ei, regele se razboia cu cardinalul, spaniolii cu regele iar targovetii cu hotii, lupii, valetii, nobilii, hughenotii cateodata chiar si cu regele dar niciodata cu spanioliii si cu cardinalul.

In targul Meung, la hanul ,,La morarul voios" era mare agitatie datorita unui tanar care semana cu Don Quijote si care se numea d'Artagnan. La prima vedere parea un om obisnuit, chiar sarac dar dupa ce ii vedeai spada lunga ioti schimabai oarecum parerea. Era calare pe un cal slab si amarat dar care avea o culoare foarte deosebitasi foarte rar intalnita la cai. Aceasta iapa din Bearn numita Rossiante starnea mirarea tuturor fiind foarte neobisnuita.

Inainte de a pleca de la casa parinteasca , d'Artagnan primi de la tatal sau acel cal la care tatal tinea foarte mult, cincisprezece monede de argint si o scrisoare catre seful mushetarilor, domnul de Treville. D'Artagnan cel batran il ruga pefiul sau sa aiba grija de acel cal si sal iubeasca si sa nu-l vanda sa-l lasa sa moara linistit la batranete. Dupa multe sfaturi primite de la tatal sau , mama sa ii dadu si ea o reteta primita de la o tiganca care ii lecuieste ca prin minune orice rana daca nu a atins inima. Scrisoarea adresata domnului de Treville era o recomandare de la tatal care i-a fost vecin pentru a ajunge si fiul sau mushetar fiind o slujba bine platita.

Si astfel pleca tanarul d'Artagnan spre Meung cu cele trei daruri , foarte mandru si trufas luand orice suras drept o ofensa si orice privira drept o jignire. Ajuns la hanul ,,La morarul voios" vazu la geam un gentilom si doi oameni care il ascultau cu mare atentie pe acel gentilom. D' Artagnan se apropie si isi dadu seama ca acel gentilom ii batjocorea calul in timp ce cei doi ascultatori radeau cu mare pofta. Tanarul furios peste masura incepu sa il ameninte pe genitilom dara acesta ii raspundea cu nepasare si dispret. D'Artagnan il lovi cu spada pe inamicul sau iar acesta vazand ca se ingroasa gluma scoase si el spada plin de seriozitate. Dar n apucara sa se dueleze ca cei dopi asculatatori ai gentilomului tabarara cu ciomage si lopeti pe gascon. Gentilomul ii vorbi aceeasi nepasare si dispret dar d' Artagnan se apara din rasputeri fara a se da indarat de la cei trei dusmani care il bateau de zor. Intr-un final tanarul cazu aproape mort. Atunci a inceput sa se adune multimea iar hangiul pentru a nu starni mare valva in jurul hanului sau l-a dus pe ranit intr-o camera unde i-a dat si unele ingrijiri in timp ce gentilomul s-a ajezat iar la masa de la fereastra cu nepasare in timp ce multimea de afara il privea iscoditor.