Caragiale

Are griji cu mutatul, in noul apartament e prevazuta o camera de oaspeti, special pentru Paul si Fanny Zarifopol. La randu-i, Zarifopol ii cultiva societatea : se vad des, fie la repetitiile generale de la Gewandhaus, din Liepzig, fie la Berlin, pentru lecturi din opera artistului ori pentru casnice comisioane. Piesa Titirca, Sotirescu & C-ie pusa repetat pe tapet, ramane in mapa inainte sa ia drumul, improbabil, al lucrului metodic. Trece o fantoma a ultimilor ani. Desi Caragiale nu renunta la proiect, il incearca disperarea ca o victorie prea rapida nu are cum sa-l vindece de chinurile facerii. Circula pe la Viena si Budapesta cu simpatii afisate pentru cauza romaneasca. Cu scrisul nu merge : s-or fi epuizat resursele? Incearca sa se distreze. Asculta fanfare, bate strazile amator de distractie, pleaca pana la Munchen, sa traiasca printre bavarezi. La 1 septembrie 1910 editura Adevarul e gata cu volumul de proza. Berlinezul e sanatos si vesel numai bun de insurat. De altfel se pare ca exista la Munchen un centru sensibil la freamatul literaturii autentice. Societatea romaneasca PATRIA trimite lui Caragiale o urare de munca spornica semnata de 47 tineri, bine sfatuiti de pictorul Marin Bunescu, bursier al Academiei de Arte Frumoase. Intra in anul 1911, atras de ideea unei reviste romanesti de cultura la Budapesta. De traditie transilvana cu caracter bilunar, se avanseaza titlul Monumente Libere, un magazin destinat publicului larg, dornic de instructie si divertisment. Animatorii periodicului sunt conducatorii partidei nationale, Vasile Goldis si Al. Vaida Voievod. Dar strategia fruntsilor are de suferit din cauza calomniilor si a luptei intre generatii. Faptul ca Romanul Goldis pare sa intentioneze neutralizarea Tribunei da de gandit. Caragiale intarzie sa se afilieze uneia sau alteia. Ramane un om cuminte. Pana cand ineptiile antiromanesti proferate spinarea sa il ofenseaza. Textul sau are titlul O reparatiune. Incepe, cu aceasta, sa colaboreze la Romanul ce il invrasbeste cu Tribuna. Sigur ca pozitia lui Caragiale nu place tuturor, de unde si epigrama ce ii adreseaza Cincinat Pavelescu : Esti cronometru fin, maestre Dar la Romanul, ce cati, oare ? Au ei nevoie de ceasornic, Sau tu nevoie de unsoare, In cercul bucurestean, vechii sai apropiati, Cosbuc, Delavrancea si Vlahuta, ii trimit telegrame si ganduri de bine. Totusi, in august, petrece zile senine, de sarbatoare, dupa care nenea Iancu face o vizita lui Iuliu Maniu, insotit de Octavian Goga. E un bun prilej sa isi exprime admiratia pentru Transilvania. Daca la Bucuresti nu e in pregatiri vreun spectacol cu vreo piesa de-a sa, la Craiova Emil Garleanu pune la cale Saptamana Caragiale deschisa cu Napasta si continuata cu O scrisoare pierduta. Drepturi de autor, cocheta suma de 2200 lei ! 1912 debuteaza cu semne amestecate. Titirica, Sotirescu & C-ie nu face pasi inainte. Lui Vlahuta ii declara la 30 ...