Caracterizarea Vitoriei Lipan

In categoria capodoperelor sadoveniene, alaturi de romanele Fratii Jderi, Neamul Soimarestilor, Nicora Potcoava se inscrie si romanul Baltagul, considerat de criticul literar George Calinescu un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu. Eroina principala, Vitoria Lipan, este cea care da sensul intregului roman. Ea este o figura reprezentativa, deoarece intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, concretizate in cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor stravechi.

Pentru caracterizarea personajului, scriitorul folosestze o diversitate de procedee: caracterizatrea directa, facuta de autor, de celelalte personaje sau de personajul insusi si indirecta, reiesind din intamplari, fapte, din felul de a vorbi, din mediul social in care traieste eroina, din relatiile acesteia cu alte personaje.

Inca de la inceputul romanului, naratorul prezinta sumar portretul fizic, restrangand trasaturile eroinei la cele care sugereaza zbuciumul interior: ochii ei caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi departe; acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute. Cu gandul la Nechifor Lipan, care nu se intorsese acasa, Vitoria este foarte nelinistita si se autoizoleaza de lumea din jur. Astfel, Sadoveanu reliefeaza infrijorarea si zbuciumul interior al Vitoriei Lipan, insistand asupra ochilor ca oglinda a sufletului. Prin caracterizare indirecta, Mihail Sadoveanu dezvaluie strarile sufletesti si trasaturile morale ale eroinei. Femeie credincioasa, Vitoria merge la preotul satului pentru sfat, dar respinge ideea ca sotul ei ar intarzia la petreceri mai mult de o zi or doua pentru ca draostea lor este profunda si tainica: stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata. Superstitioasa, s-a dus apoi la baba Maranda, ghicitoarea satului, dar n-a crezut nici prezicerea acesteia, ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta femeie, deoarece isi cunoaste bine sotul. Respecta cu stasnicie credintele stramosesti. Ea stie sa interpreteze semnele vremii, visele si crede in superstitii. Astfel, brazii mai negrii ca de obicei, cocosul care canta cu pliscul spre poarta, norul negru de deasupra Ceahlaului sau visul in care Nechifor apare trecand in asfintit peste o revarsare de ape sunt pentru Vitoria semne rau-prevestitoare. Cu aceiasi fermitate, eroina respecta credintele religioase si il roaga pe preot sa faca slujbe pentru ca Dumnezeu sa o lumineze, sa-i arate calea pe care trebuie sa o urmeze ca sa-si gaseasca barbatul. Inainte de plecare, simtind nevoia sa-si purifice sufletul, Vitoria tine post negru in fiecare vineri. Apoi, in drumul ei intalnesteo cumetrie si o nunta si de fiecare data respecta traditia, asa cum implineste si pe cele crestinesti pentru inmormantarea lui Nechifor.

Nelinistea, zbuciumul si framantarile eroinei semnifica labirintul interior, un drum al cautariii pe care-l parcurge cu mintea si cu sufletul. Labirintul ...