Caracterizarea personajelor dramei Suflete tari

Camil Petrescu reprezinta una din cele mai interesante personalitati ale literaturii romane. El a adus o contributie importanta in evolutia culturii romanesti, din perioada interbelica, atat in ceea ce priveste teatrul, cat si in ceea ce priveste romanul. Avand o formatie filozofica, aspiratii spre cunoasterea universala, preocupat de multe domenii: arta, stiinte politice, stiinte sociale, etc, Camil Petrescu si-a lasat amprenta acestei personalitati insetate de esente, plina de polemici asupra intregii sale opere. In teatru, Camil Petrescu isi dovedeste calitatile prin scrierea unei drame a absolutului, a cunoasterii prin piese memorabile ca: Jocul ielelor, Suflete tari, Act Venetian, Danton.

Drama Suflete tari reprezinta o realizare deosebita a autorului, prin introducerea unor tehnici artistice inovatoare, nemaiintalnite in teatrul romanesc de la acea vreme. Subiectul operei e marcat de crezul artistic al autorului ce cuprinde multitudinea de polemici, aspiratia spre absolut, incompatibilitatea realitatii cu idealul, respectiv ciocnirea puternica intre viata exterioara, reala si cea interioara, guvernata de cu totul alte reguli.

Afirmatia lui Jules de Gaultier, referitoare la opera Madame Bovary: Flaubert a constatat in om un bovarism de neiertat, care face din greseala si minciuna o lege a naturii, o boala a imaginatiei si gandirii, care-l obliga sa dispretuiasca orice realitate si sa cedeze fascinatiei irealului, care-l constrange sa vada dincolo de limita inteligentei simturilor sale, un dincolo al carui orizont se indeparteaza cu fiecare effort facut spre a-l atinge. Ce influenta ciudata ne smulge astfel pe noi noua insine, creand, alaturi de nevoile noastre reale, si nevoi imaginare pe care le avantajam? , se identifica si in drama Suflete tari, fiind particularizata mai ales la nivelul constructiei personajelor.

Andrei Pietraru este un tanar de treizeci de ani, arhivar in casa lui Matei Boiu, boier cu traditie. Pietraru se afla in slujba lui Boiu de sase ani si nu a dorit sa plece, desi a avut ocazii, datorita iubirii nemarturisite ce o purta Ioanei Boiu, fiica marelui boier. Un mare timid in viata de zi cu zi, tanarul dovedeste insa o bogata viata interioara, plina de idei fascinante. Hotarat sa-si impartaseasca iubirea Ioanei, Andrei isi face curaj intr-o incercare disperata de a-si impresiona femeia iubita. In actul al II-lea, in camera Ioanei, Andrei isi incepe un discurs timid, nesigur, insa sincer, care dezvaluie dragostea fierbinte purtata pretentioasei domnisoare Boiu. Acest discurs nu face altceva decat sa o irite pe Ioana, spre disperarea lui Andrei care realizeaza ca joaca de fapt doar un banal rol al unui erou de roman. Tensiunea atinge limite puternice, Andrei isi dezvaluie adevarata fata, adevarata constiinta, iar energiile ce ii alimenteaza viata interioara explodeaza pur si simplu, intr-un amalgam de zvacniri ce surprind esenta personajului. Pietraru impresioneaza prin intensitatea reactiilor si ...