Boala - De Marin Sorescu

Extras din referat Cum descarc?

Marin Sorescu este considerat unul dintre cei mai mari scriitori romani contemporani. Poet, dramaturg, prozator si traducator, a fost cunoscut in timpul vietii pe aproape toate continentele planetei. A publicat primul sau volum, "Singur printre poeti", in 1964 si de atunci a impus un stil degajat, usor ironic, fantezist, deconcertant, de multe ori feroce in profundul sau simt critic.
Titlul poeziei "Boala" de M. Sorescu este o metafora implicita, autorul comparandu-si insasi viata cu o boala necrutatoare, incurabila. Este un titlu de natura simbolista, , unul din termenii prin excelenta simbolisti, dar poezia este relativ departe de acest curent. Desi poetul nu isi exprima sentimentele, ci le sugereaza, iar discursul liric este personal, el nu reflecta caracterul simbolist, hipersensibil, ocult. Iar retorica pregnanta este argumentul indestructibil in acest sens. De altfel, poezia lui Sorescu este impregnata nu numai cu elemente simboliste, ci si parnasiene.
Tema poeziei, departe de a se rezuma la titlu, este mult mai profunda. Viata, moartea si starea dintre cele doua sunt adanc si precis sectionate si prezentate. Imprumutand, ca si "poetul nepereche", idei si conceptii ale marelui filosof Schopenhauer, idei publicate in "Lumea ca vointa si reprezentare", el nu considera ca intre viata si moarte este o opozitie neta, ci dimpotriva - ele se intrepatrund: moartea contamineaza viata, fara neaparat a o curma.
Pe de alta parte, se realizeaza o paralela intre fiinta umana si natura, o alta tema. Poetul se identifica cu natura terestra pe de o parte ("mi s-a pus un junghi in norul de pe cer") si cea cosmica pe de alta parte ("ma doare soarele"), iar trecerea timpului, perindarea anotimpurilor ("ma trezesc in fiecare dimineata / Cu o senzatie de iarna") e ca un simptom ce se permanentizeaza. In aceasta tema se incadreaza si ideea dualitatii subiect - obiect. Obiectul, care este natura (de sine statatoare, aceeasi pentru noi toti, obiectiva), este aplicat la subiect (la personalitatea poetului, sensibila, confuza, subiectiva), iar noi putem observa produsul finit - raportul dintre cele doua, care nu este pentru nici unul dintre noi acelasi.
Discursul liric este construit la persoana I a. Accentul este pus pe persoana proprie, verbele folosite fiind la persoana I a singular, exceptandu-le pe cele care exprima durerile ("mi s-a pus un junghi in norul...", etc). In text exista doua personaje: eul liric si "doctorul" care este invocat. Chiar primul vers al poeziei incepe cu un substantiv in cazul vocativ ("Doctore,"), reluat si in ultima strofa, pozitie ce confera sfericitate operei. Este evidenta elocventa, retorica textului poetic, mai ales ca acesta este construit ca un fel de spovedanie, idee acutizata de faptul ca eul liric nu intreaba nimic, nu cere sfaturi, pur si simplu prezinta fapte. Toata poezia este strabatuta de un sentiment de certitudine care este contrazis


Fisiere in arhiva (1):

  • Boala - De Marin Sorescu.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!