Basmul Cult

Pentru a evidentia conceptul de basm cult ne propunem sa analizam “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga, publicat in “Convorbiri literare” in anul 1877. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul si supusa unor actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii(antagonistul,ajutoarele,donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj.Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.

Naratiunea la pers a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.Naratiunea este dramatizata prin dialog,are ritm rapid,realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor,iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin limbaj, gesturi si detalii de portret fizic.Tema basmului este triumful binelui asupra raului.Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului,calatoria,supunerea prin viclejug,muncile,demascarea raufacatorului (Spanul),pedeapsa,casatoria.

Actiunea se desfasoara linear, succesiunea episoadelor este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei (“Amu cica era odata intr-o tara un crai…”). Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incpit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la altul al lumii (in plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta, fabuloasa. In basm, sunt prezente formule tipice. Formula initiala “Amu cica era odata” si formula finala “Si a tinut veselia ani intregi” sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Insa naratorul inoveaza formula initiala,punand povestea pe seama spuselor altcuiva (“cica”), fara a nega ca in basmul popular (“a fost odata ca niciodata”), iar formula finala includeo reflectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea

basmului. Formulele mediane (“Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua”) realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul cititorului.Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune momentele subiectului: o situatie initiala de echilibru, un eveniment care deregleaza echilibrul initial, o actiune reparatorie (marcata printr-o aventura eroica),refacerea echilibrului si rasplata eroului (nunta acestuia cu aleasa inimii). In expozitiune, prin prezenta formulei initiale(“Amu cica era odata intr’o tara”) se arata ca timpul este nedeterminat, actiunea petrecandu-se candva, intr-un trecut indepartat.