Baltagul

M. Sadoveanu este unul dintre cei mai mari prozatori ai neamului nostru, considerat de C. Ciopraga Ceahlaul literaturii romane. Romanul intitulat Baltagul este o capodopera a prozei romanesti, avand ca tema cautarea si cunoasterea adevarului. Titlul romanului este simbolic. Ca in basme, baltagul devine obiectul magic cu ajutorul caruia este pedepsit raul si se infaptuieste dreptatea, se restabileste armonia lumii. Prezentand o intamplare tragica din viata unui pastor, opera evoca o lume patriarhala, cu datini, traditii, credinta si superstitii ancestrale, lumea oierilor din muntii Moldovei, de la inceputul secolului al XIX-lea. Romanul constitue, astfel, o monografie a satului romanesc de munte de tip arhaic. Baltagul este un roman mitic, deoarece se pot identifica mai multe mituri autohtone si universale. Remarcam astfel : mitul pastoral, al marii calatorii, al crengii de aur si mitul soarelui. Baltagul este considerat si un roman initiatic. Gheorghita strabate un drum al initierii, o adevarata proba a labirintului, pe parcursul caruia se maturizeaza, dobandeste intelepciune si experienta de viata. La capatul acestui drum, va prelua atributele si locul tatalui sau. Pentru Vitoria, acest drum inseamna cunoasterea altei lumi, cea a orasului, si a unor tinuturi indepartate.

Aceasta opera este un roman deoarece este o creatie epica in proza cu dimensiuni mari. Structurat in 16 capitole marcate grafic, romanul are ca motto doua versuri din Miorita. Modul de expunere dominant este naratiunea care se impleteste cu dialogul, descrierea si monologul interior. Naratorul este martor omniprezent shi omniscient, de aceea povesteste la persoana a III-a. Personajele sunt numeroase. Exista personaje principale : Vitoria si Nechifor, secundare : Gheorghita, Minodora, Cutui si Bogza, episodice : parintele Daniil, baba Maranda, negustorul David, prefectul, figuranti : oamenii prezenti in carciumi, la botez, la nunta, la inmormantare. Eroina principala a operei este Vitoria Lipan, nevasta de oier, din Magura Tarcaului, care sintetizeaza insusirile alese ale oamenilor de la munte, incat Baltagul devine romanul uni suflet de muntenca. Portretul fizic al eroinei este succint, dar bine conturat, realizat prin caracterizare directa de catre autor. Vitoria nbu mai este tanara, dar isi pastreaza frumusetea si farmecul. Ea are ochii caprii, ageri, si inca tineri, invaluiti in mister, iar in ei se rasfrange lumina castanie a parului. In dosul genelor lungi si rasfrante incarligase, ochii sai lucesc ca intr-o usoara ceata, dusi departe. Frumusetea morala a eroinei este evidentiata prin caracterizare indirecta din fapte, gesturi, atitudini, comportament, nume, relatii cu alte personaje. Vitoria nu stie carte, dar cuvintele ei exprima multa intelepciune si adesea vorbeste in pilde : Cel ce spune multe, stie putine ii spunea lui Gheorghita. Baiatul este uimit si o admira pt puterea ei de a ghici gandul si firea celor din jur : Mama asta trebuie sa fie farmacatoare, cunoaste gandul ...