Bacovia

Acest univers al poeziei este inclus in volumele "Plumb" 1916, "Scanteie galbene" 1926, "Comedii in fond" 1936, Stante burgheze" 1946 si "Poezii" 1956. Urmarind opera lui Bacovia vom constata ca avem de a face cu o opera autentica si originala. El marturisea "mi-a placut in arta sa urmaresc o problema. Desi am citit in tinerete Rebo Baudelaire si altii n-am simtit sufletul romanesc vibrand langa ei. Alt neam, alta varsta. Noi trebuie sa ne straduim pentru originalitatea noastra. Sa devenim o fiinta organica, nu paraziti sau maimute". Totusi Bacovia va recunoaste influenta lui Baudelaire, Rollinat, Urlaine si Edgar Allan Poe in versurile unor poezii ca "Sonet" sau "Finis". Acesti poeti il influenteaza prin gustul pentru oribil, nevroze, iubirea morbida, culoarea si sunetul care creeaza sugestia. Din literatura romana Bacovia este prevestit de Ion Paun Pincio si Macedonski prin motivul ploilor, al noptilor, al corbilor, prin folosirea instrumentelor muzicale si predilectia pentru imagini muzicale. Bacovia aduce o tonalitate noua in lirica romaneasca. In poezia lui domina cerul de plumb apasator, orizontul inchis, strabatut de corbi, abatoare, ospicii, toamna galbena, macavrul (macabrul).

Temele poeziei bacoviene sunt:

1.) Existenta cotidiana (de fiecare zi, obisnuita) este la el un pustiu launtric, care anticipeaza sfarsitul. Camera in care traieste poetul este plina de fantasme, care il inspaimanta. Ca dovada poeziile "Gri", "Singur":

"Si ninge-n miezul noptii glacial

Si tu iar tremuri, suflet singuratic,

Pe vatra-n para slaba, in jaratec,--

Incet cad lacrimi roze, de cristal."

2.) Infernul citadin. Orasul este la Bacovia un targ de provincie cu ulite desfundate, cu care marunte, cu noroi, cu dezolare:

"Prin mahalali mai neagra noaptea pare

Sivoaie-n care triste inundara

Si auzi tusind o rate-n sec, arama

Prin ziduri vechi ce stau daramate."

("Sonet")

Este un oras cu carciumi pline de disperati "Seara trista". La marginea orasului bacovian e abatorul, un adevarat camp de executie "tablou de iarna". Orasul are parcuri in descompunere "Decor", "In parc", iar in aceste parcuri canta fanfara militara "Fanfara". Este un oras cu copii bolnavi "Moina" si in acest oras noaptea nu mai starneste emotii.

3.) Natura la Bacovia este prezenta pron anotimpurile preferate care sunt toamna si iarna. Dintre fenomenele naturii frecvente sunt ploaia, vantul, zapada. Asa avem in poeziile "Pastel", "Spre toamna", "Nervi de toamna", "Ploua":

"E toamna, fosnete somn

Copacii, pe strada, ofteaza;

E tuse, e planset, e gol

Si-i frig, si bureaza."

("Nervi de toamna")

4.) Sentimentul mortii. In orasul bacovian se inmultesc decesele, poetul ajunge sa se considere si el un cadavru, cum se intampla in poezia "Renuntare":

"Se uita-n gradina noastra

Luna alba, moarta --

Plumb, -- corpul meu cazu

Pe banca de piatra."

5.) Erosul este prezenta in poezia lui Bacovia. Casa iubitei este pentru poet adapost ca si in poezia "Decembrie".

Coloristica poeziei baciviene

Influentat intr-o oarecare masura de simbolistii francezi Bacovia isi exteriorizeaza impresiile prin corespondente muzicale folosindu-se de variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate este negru, prin care se realizeaza o atmosfera de infern. Avem poezia "Negru" in care se gasesc alaturate sicrie metalice, ase si negre, flori carbonizate, vesminte funerare. Nu numai lumea materiala este simbolizata prin negru ci si lumea sentimentelor. In acest decor invaluit in negru tristul Amor are penele carbonizate. Uneori negru apare in contrast cu albul creand un decor de doliu funerar. Dovada poezia "Decor" in care:

"Copacii albi, copacii negri

Stau goli in parcul solitar

Decor de doliu funerar

Copacii albi, copacii negri."

Alaturi de negru Bacovia foloseste violetul. In amurgul de toamna violet plopii ii par poetului niste "apostoli in odajdii violete". Pana si frigul in imaginatia sa are culoarea violetului in "Plumb de iarna". Ca sa transcrie sentimentul tristetii sfasietoare poetul ii asociaza violetului galbenul:

"In toamna violeta

Pe galbene alei

Poetii tristi declama

Lungi poeme."

Galbenul este la Bacovia culoarea maladivului (bolii) si a mizeriei:

"Si noaptea se lasa

Murdara si goala

Si galbeni trec bolnavi

Copii de la scoala."

("Moina")

Rosul cand apare incidental in poezia bacoviana este culoarea ftizici (tuberculoza) si e figurat prin sangele tuberculatilor "al atacatilor". Intr-un amurg bolnav, insangerat frunzele curg de pe ramuri ca "lacrimi mari de sange". Tot de sange pare lacul si luna.

Peste acest peisaj colorat cand in gri, cand in fumuriu de plumb, cand in galben, negru, violet Bacovia aseaza vietile oamenilor.