Obisnuinta de a alatura cele doua nume ori de cate ori se fac referiri la marii titani ai poeziei romanesti, s-a constituit, poate, ca unul dintre primele argumente in favoarea unei posibile paralele Eminescu-Arghezi.
De la Eminescu, nici un alt scriitor nu s-a bucurat de o apreciere asemanatoare, ca cea alui Arghezi, de o recunoastere unanima, universala a operei sale, incat sa fie considerat "imediat dupa Eminescu", sau "egalul lui Eminescu", sau "noul Luceafar" al poeziei noastre, sau, chiar, un "nou Eminescu", care a transformat prin talent si geniu limba romana, descoperindu-i valente unice, originale, realizand expresivitati artistice dintre cele mai neobisnuite si mai interesante.
Arghezi facea parte, ca generatie, dintre primii cititori ai lui Eminescu si opera acestuia a constituit unul din punctele de trecere prin care creatia argheziana s-a conturat cu o incontestabila valoare.
Intr-un studiu al liricii argheziene nu pot fi ocolite referiri la poezia eminesciana. Pentru ca geniul verbal al lui Eminescu si universul unic arghezian au puncte de inalta sensibilitate si discreta afinitate tocmai prin culmile pe care fiecare, in felul sau, le atinge cu valoare proprie.
Este intr-un fel semnificativ faptul ca atat poezia lui Eminescu, cat si cea a lui Arghezi au aparut intr-un moment in care arta literara nu-si gasea o forma superioara de concretizare poetica.
Arta Poetica reprezinta creatia in care scriitorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara sau despre aspectele esentiale ale acesteia: menirea literaturii, rolul scriitorului, cum trebuie a fie opera literara.
Arta poetica in poeziile eminesciene;
"Criticilor Mei" este adresata celor care nu sunt in stare sa scrie si care indraznesc sa critice operele sale. Poezia are ca tema relatia dintre critici si poeti, si ca subtema destinul poetului si ceea ce inseamna poezia.
Prima strofa exprima cu ajutorul metaforei "flori" poeziile si poetii. Anumiti poeti vor reusi sa-si capete popularitatea si sa se impuna prin operele lor, in timp ce altii vor esua in actul creatiei. Toti incearca sa se impuna "toate bat la poarta vietii", numai ca doar o parte din ei vor reusi, cei ai caror destin este de a fi poeti. Poezia presupune talent si daruire din partea creatorului.
Conditia poetului contemporan in antiteza cu conditia omului de geniu, aratata printr-o atitudine ironica, superficiala, lipsita de valoare.
Eminescu considera ca e preocupat de forma poeziei, incercand sa obtina rima perfecta, uitand ca la baza ar trebui sa stea ideile si mesajul transmis "insirand cuvinte goale". Poetul superficial se afla in antiteza cu omul de geniu, acesta fiind preocupat de lucrarea propriu-zisa.
In strofa a treia este caracterizat omul de geniu, care incearca sa armonizeze ratiunea si sentimentele, trairile sale fiind intense, luand astfel nastere poezia, lucru demonstrate cu ajutorul epitetelor personificatoare "doruri vii si patimi multe".
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
