Apus Apocaliptic De Vasile Voiculescu

Apusul, crepusculul lumii, este vazut ca un paradis in destramare, petrecut intr-o temporalitate tarzie: Gradinile Luminii se-ntuneca in zare/ Si raiul inserarii mai fumega departe. / Prin zidurile arse si portile lui sparte/ incet s-afunda-n hauri cumplita-ncaierare. Raiul inserarii este un cronotop al neimplinirilor, supus entropiei finale, ruinei, biruintei zeilor negativi. Portile acestui paradis degradat sunt sparte, zidurile arse, iar cumplita-ncaierare, reiterare a revoltei arhanghelilor razvratiti, prevesteste vremuri groaznice.

Fiorul Apocalipsei de care este stapanit eul liric il transforma, in spatiul imaginar, in martor al catastrofei. intr-o lupta cosmica a fortelor pozitive si negative, apare bestiarul sfarsitului de lume, sarpele apocaliptic: Descolacit din neguri se-nalta-un sarpe laur/ Ce umple-ntreg apusul cu cozile-nnodate. / Fug ingeri din infrangeri cu frante lanci de aur/ Si pier din cer arhangheli cu arcuri descordate. Arhanghelii, parasiti de puterile divine, sunt invinsi, au arcurile descordate, iar legiunile intunericului, intr-o grandioasa hiperbola, pun stapanire pe lumea transcendenta, aflata intr-un moment de mare inclestare.

intr-o lectura mai linistita, cu necesara temperare a imaginilor de mare plasticitate, poezia este un pastel al apusului, metaforele putand fi decodate ffira substratul marelui fior apocaliptic: Gradinile Luminii si raiul inserarii semnifica zarea insangerata a apusului de soare, zidurile arse si portile sparte sunt norii sfasiati de ultimele raze fumegande de lumina, iar lupta intunericului cu lumina dobandeste proportiile cosmice ale prabusirii ingerilor.

...