Alta Gralla și Ioana Boiu Dorcani, prizoniere ale propriilor lumi

Fiecare opera a lui Camil Petrescu, este un lung proces care dezvolta culpabilitatea femeii si sentinta este un divort fizic si metafizic intre barbat si femeie, aceasta dovedindu-se incapabila de a-si depasi conditia de sex. Afirmatia citata aprtine criticului Horia Bratu si concentreaza in cel mai simplu mod, toata esenta complicata a operelor camilpetresciene ce au in centrul atentiei psihologia feminina.

Alta Gralla, eroina a dramei psihologice Act venetian si Ioana Boiu-Dorcani, protagonista a dramei de constiinta Suflete tari, sunt doar doua dintre personajele feminine ale lui Camil Perescu. Ele evidentiaza cel mai bine cauza pentru care pleda autorul, aceea ca femeia este un izvor de suferinta si Femeile nu iubesc. ele sufera numai fiindca sunt parasite. O femeie cu care ramai mai mult decat trebuie, te dispretuieste cautand neaparat pe un altul capabil s-o paraseasca. Adevarul este ca nu numai barbatii din jurul lor le sunt victime ci si propriile persoane, izolandu-se in lumea Utopiei, renuntand definitiv, sau cel putin crezand ca pot renunta pentru totdeauna la Realia. Drama cea mai profunda o traiesc personajele feminine si totusi cei victimizati sunt mereu barbatii. Explicatia consta in faptul ca Pietro si Andrei au avut de suferit din cauze externe, pe cand Alta si Ioana sufera de pe urma iluziilor destamate de ele insele.

Tip al intelectualului inadaptabil aflat in cautarea absolutului, nici unul dintre personajele camilperesciene nu va ajunge la fericirea suprema pentru ca nu pot accepta intangibilitatea idealului si isi irosesc inutil viata, refuza alt univers decat cel creat de propria imaginatie, unde sunt prinsi in capcana autoiluzionarii.

Ceea ce nici Alta, nici Ioana nu inteleg este ca exista legi ale vietii care nu permit omului sa aiba totul stimulandu-l astfel sa taiasca, sa lupte pentru idealul lor, pentru fericirea absoluta. Tinute in lanturile propriei minti, cele doua femei nu mai stiu sa traiasca altfel decat in prizonierat. Cand in sfarsit izbutesc a frange lanturile si ies din Utopia, se pierd si traiesc adevarata drama a vietii, pe care o simt mult mai intens.

Comitand hybrisul, Alta prin doleanta de a fi cu ambii barbati, iar Ioana prin aspiratia la titlul de eroina ca Suzana Boiu, legile nescrise ale conditiei umane se aliaza impotriva lor, luandu-le tot ce ravneau si tot ce aveau inainte de a crede ca detin puterea sa atinga absolutul. Taria lor de caracter se dimiueaza iar stima de sine dispare trepatat din momentul in care realizeaza ca viata nu le-a fost decat o pisa de teatru absurd. Alta, de profesie este actrita, insa daca o privim in ansamblu realizam ca acest talent de a interprea diverse roluri nu este aplicat numai pe scena, ci si in viata de zi cu zi. Toata existenta ei a fost nimic mai mult decat un ansamblu de roluri, in spatele carora adevarata Alta s-a pierdut pentru totdeauna. Atitudinea fata de Pietro este aceea a unei sotii devotate care isi iubeste sotul ...