Caracteristica principala prin care omul se deosebeste de animal este constiinta simtului religios, acea tindere a noastra spre o ordine dincolo de noi, acea aspiratie a noastra dupa infinitate, dupa absolut, dupa o fiinta transcendenta ce ne face sa urcam la comunicarea cu Ea, Persoana Suprema, si o face in acelasi timp sa coboare la noi.
Aceasta constiinta a credintei calauzeste pe om in existenta sa, atragandu-i atentia ca este fiinta dependenta si ca are nevoie de protectie si ajutor suprem la toate necazurile si chinurile sale in aceasta lume. "Credinta aceasta da expresie faptului incontestabil ca lumea este facuta pentru un sens, deci e produsul unui Creator datator de sens, ca e condusa de acest Creator spre implinirea sensului ei in El insusi, iar in vederea acestui scop Creatorul insusi conduce fiinta noastra spre unirea ei cea mai stransa cu El"
Sunt situatii cand omul isi da seama ca nu este capabil sa cunoasca cu exactitate nu numai lucrurile ce apartin starii sale, sub simturi, dar nici pe sine; cand cu cat se adanceste mai mult in tainele stiintei, cu atat mai mult capata convingerea ca nu cunoaste decat forma si aparenta lucrurilor; oare prin aceste observatii nu simte evident ca depinde de cineva?
Tendinta innascuta a omului de a-si dezlega nedumeririle sale in lumea vazuta si a rezolva intr-un mod oarecare intrebarile inevitabile despre nasterea si mersul regulat al acestei lumi, il indupleca si-l convinge pe deplin ca-i fiinta dependenta, ca este creatura si nu creator, ca-i fiinta marginita si nu independenta si absoluta, ca este un atom in univers.
De aici deducem ca toata stiinta si cunostiinta noastra este relativa. Dupa quantumul acestei relativitati, oamenii sunt ori invatati ori ignoranti, dar nu inceteaza un moment teza ca toata stiinta lor este numai relativa si niciodata absoluta sau perfecta. Totusi, a trai ca fiinta umana este in sine un act religios, caci intreaga sa activitate are o valoare sacramentala. In concluzie, a deveni om inseamna a fi "religios".
Faptele petrecute in natura fiecaruia dintre noi au dat nastere cuvantului de religie, care inseamna relatia ce neincetat cauta a o avea omul cu Dumnezeu, ansamblu de credinte, sentimente, reguli morale si rituri provenite din constiinta indivizilor sau a colectivitatilor, care se afla in legatura cu o fiinta suprema sau mai multe fiinte superioare de care depind. Departe de a fi o dimensiune dobandita de-a lungul unei perioade de timp, religia apare in istoria omului ca fiind co-extensiva cu el, care nu depinde de libera alegere sau de o alegere constienta a unui mod de viata specific religios, in opozitie cu o viata nereligioasa. La acest nivel viata societatii este o viata religioasa, orice incalcare a normelor de convietuire sociala reprezentand o incalcare a normelor religioase.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
