Violența în familie

Violenta in familie se defineste ca fiind “un viciu de consintamant, care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei persoane spre a o determina sa faca un anumit act juridic“,(definitie din Dictionarul Enciclopedic Roman) ea avand mai multe forme de manifestare. Violenta nu este neaparat fizica, ea poate fi si psihica, prin interzicerea accesului la resurse financiare, interzicerea oricaror legaturi cu familia si prietenii, injurii si amenintari. Dar cel mai periculos este abuzul fizic.

De cele mai multe ori, abuzul fizic, apare in familiile cu un nivel mediu de studii, dar in special in familiile in care unul din membrii este consumator de alcool, si pe fondul consumului de alcool, apare brutaliattea, car ese indreapta de obicei asupra celuilalt membru si asupra copiilor. In cele mai multe dintre cazuri, victime ale violentei in familie sunt sotiile si copiii, iar abuzatorul este tatal sau sotul.

Victimele abuzurilor de cele mai multe ori isi accepta situatia si nu fac aproape nimic pentru a iesi din aceasta situtie, de cele mai multe ori de frica, in urma amenintarilor pe care le primesc de la abuzator, iar in unele cazuri sotiile accepta situatia datorita faptului ca nu au unde merge sau nu il pot parasi pe cel care le abuzeaza, pentru binele copiilor,cum zic ele.

La noi in tara au inceput sa functioneze cateva centre de protectie a sotiilor abuzate, dar sunt destul de putine si exista destul de putine locuri pentru persoanele abuzate in aceste centre. Centrul ofera consiliere persoanei abuzate, consiliere juridica si cazare pe perioada procesului de divort. Multe astfel de centre sunt pe langa biserici si intretinute de biserici.

Biserica Ortodoxa Romana, prin P.F. Daniel a tinut o conferinta la Bucuresti in data de 11 Decembrie 2008 la Palatul Patriarhiei, intitulata « Violenta in familie si consecintele ei sociale », in care P.F. Daniel a vorbit despre efectele violentei si despre faptul ca Biserica prin mebrii ei trebuie sa se implice mai mult in stoparea acestui fenomen. In acest sens, P.F. Daniel aminteste de protocolul semnat la data de 2 Octombrie 2007 de Prea Fericire Sa cu domnul Calin Popescu Tariceanu, Protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale între Guvernul României şi Patriarhia Română, care arata preocuparea Patriarhie Romane si a Guvernului Romaniei privind Asistenta Sociala.

Tot in acest sens, tot in luna decembrie 2008 a avut loc si la Sibiu o conferinta despre familia crestina si efectele violentei in familie, la care invitat a fost Consilierul Pastoral, americanul Steve Acheson, care a vorbit despre motivele car educ la violenta in familie si despre fazele din ciclul violentei, cum apare, cum se manifesta si depre rezultatele ei.

Steve Acheson prezinta si dezvolta niste simptome ale sufletului ranit, simptome care duc la un comportament violent in cadrul familiei si care se pot trata prin intelegere reciproca. Cei care prezinta aceste simptome ale sufletului ranit sunt : Incapabili sau nedoritori în a face faţă fricii, mâniei sau fericirii. Resping iubirea şi se simt neiubiţi chiar şi atunci când sunt cu partenerul sau cu alţii. Singura lege care se aplică la ei este apetitul lor pentru laudă, plăcere şi posesiuni. Evită figurile autoritare. Cred că legile nu funcţionează pentru ei. Refuză răspunderea. Se simt bine în preajma celor care au aceeaşi părere despre autoritate ca şi ei. Frica este o emoţie predominantă la ei. Furia şi ura devin un mijloc natural de apărare pentru relaţii. Par să fie “blocaţi în copilărie”. Satisfacţia imediată domină. Dispuşi să mintă, să fure, să înşele pentru a obţine ceea ce doresc. Se luptă cu sentimentul de încredere în Dumnezeu, în ei înşişi şi în alţi. Suspicioşi asupra intenţiilor altora. Presupun că pe ei nu o să-i placă nimeni dacă nu sunt pasivi sau agresivi. Nutresc adânci şi continue resentimente faţă de alţii. Se opun vindecării pentru că nu dau voie nimănui să vadă cum se simt cu adevărat.

Devin mai capabili de a fi neîncrezători decât încrezători. Comportamentul extrem devine o normă: a minţi, a manipula, a controla, a nega. Proiectează o personalitate falsă.” Ceea ce vezi nu sunt eu cu adevărat”. Întemeiază relaţii bazate pe frica de singurătate şi nepotrivire. Repetă un tipar de relaţii ruinate şi dureroase. Nu pot vedea că rănirea sufletului, rănile din copilărie sunt sursa incapacităţii de a gândi şi a se purta ca un adult. Purtarea de copil, lipsa de putere, neajutorarea, devin sentimente primare şicomportamente învăţate. Nu pot înţelege sau să facă faţă emoţiilor. Nu pot rezolva conflicte. Nu pot procesa emoţiile. Tind să concluzioneze că ei sunt “ murdari, distrişi, şi diferiţi”. Nu pot vedea relaţia în ansamblu sau rolul lor în haosul existent. Abilitatea de a înţelege sexualitatea pare furată sau lipseşte. Nu pot înţelege cum durerea neprocesată poate distorsiona nevoi sau dorinţe. Dificultăţi în a auzi cuvântul “NU”. Nu pot identifica problema doar dacă se împotmolesc în consecinţele unei decizii greşite. Tind să caute evadarea şi sunt egocentrişti.

De la aceste simptome, apare spiriul de violenta, care se transpune asupra membrilor familie, pe care tot Steve Acheson il categorizeaza ca fiind un ciclu al violentei, descriindu-l, si care porneste de la buna purtare a sotiei, ca nu cumva sa-si supere sotul predispus la violenta si ajunge pana la momentul in care sotia iarta iesirile violente ale sotului in speranta ca acestea nu vor mai aparea.Voi reda ciclul acesta al violentei dupa cum este prezentat in cadrul seminarului, pe faze:

FAZA 1

STADIUL CREŞTERII TENSIUNII . Femeia încearcă să-l calmeze pe bărbat, încercând să aibă grijă de el, să-l asculte, să-i fie supusă, fie anticipându-i fiecare capriciu (moft) sau îndepărtându-se din calea lui. Ea acceptă abuzul ca fiind îndreptăţit asupra ei. Ea crede că poate să prevină ca mânia lui să se intensifice.