Educatia moral-religioasa a tineretului se intemeiza, din punct de vedere ortodox, pe spiritualitatea rasariteana cu caracterul ei dinamic dat in Hristos si Duhul Sfint si care se adreseaza omului intreg, trup si suflet, dupa cum se adreseaza tuturor credinciosilor indiferent de virsta lor sau de statutul lor bisericesc sau laic.
Dar pentru ca aceasta spiritualitate, care constituie dinamica educatiei religioase si morale a tineretului si a tuturor crestinilor, sa dea rezultatele scontate, trebuie sa ia in consideratie mentalitatea si problemele care confrunta tinarul sau omul contemporan. Spiritualitatea ramine aceeasi peste secole, dar de fiecare data este chemata sa raspunda la problemele ce confrunta credinciosul intr-o epoca data. De aceea, inainte de a vorbi despre spiritualitate si educatie trebuie sa vedem care este trasatura caracteristica a mentalitatii tineretului contemporan.
Intre Biserica Ortodoxa si tinerii crestini exista o legatura deosebit de stransa. Biserica are un impact asupra tinerilor, iar tinerii insusi trimit anumite semnale asupra Bisericii. Impactul Bisericii asupra tinerilor, a societatii in general este unul care priveste lumea si indeosebi umanitatea la un nivel personal, in acelasi timp, ridicandu-le la o inaltime valorica, indicata de bogatia de sensuri si semnificatii complexe a Evangheliei lui Hristos. Pe de alta parte, tinerii crestini, simtindu-se insetati, goliti de cele spirituale si derutati privesc spre Biserica si asteapta de la ea semnale clare, care sa fie intotdeauna conforme cu valorile invataturii lui Iisus Hristos.
Traim probabil din mai multe puncte de vedere, in cea mai complexa si dificila perioada a istoriei bisericii. Ultimul secol a fost martor al unor serii de schimbari majore in modul in care tinerii privesc biserica si implicarea lor in viata si activitatea acesteia. In prezent, tot mai multi oameni, in special tineri, au sentimentul acut ca ceva nu este in regula sau ca ceva lipseste. Probabil lucrul cel mai des invocat este lipsa de autenticitate sau sinceritate. Foarte multi sunt dezgustati de fatarnicie, falsitate si de obsesia bolnavicioasa a imaginii publice.1
Daca il intrebam pe orice tinar ce calitate apreciaza intr-un om, majoritatea vor raspunde ca apreciaza sinceritatea.
1. Aileen Ludington, Hans Diehl- "Tablete de stil viata", Editura Viata si Sanatate, Bucuresti
Daca in lume trebuie sa ne ferim mereu si sa ne pazim imaginea, biserica trebuie sa fie locul in care sa regasim sinceritatea, siguranta, compasiunea si intelegerea.
Tinerii se simt tot mai instrainati in biserici, fara a-si da seama de multe ori ce anume le creaza acest sentiment neplacut. In loc sa se deschida fata de biserica, ei se inchid.
Problema este ca tinerii resping nu credinta in Hristos, asa cum o marturiseste Biserica prin glasul sfintilor sai, ci resping un surogat de credinta care nu ii convinge. De ce un tanar care a fost crescut intr-o familie cu adevarat crestina - si nu intr-una crestina numai in fotografii - se poarta cu totul altfel decat un tanar care a crescut intr-o familie pagana, cu parinti necredinciosi, sau intr-una cu parinti care, desi credeau in Dumnezeu, nu mergeau la biserica?
Prigoana comunista a schimbat radical istoria Bisericii si, implicit, istoria lumii. Multi sfinti care au trait in acea vreme au profetit ca dupa caderea comunismului va veni o perioada de scurta inflorire a Bisericii, dupa care va veni sfarsitul lumii. "Inflorirea" Bisericii - la care de altfel asistam - este un proces firesc: dupa ce omului i s-a impus sa duca o viata fara Dumnezeu, dupa caderea lanturilor ateismului, un numar de oameni au pornit pe calea Bisericii. Dar raul care a prins radacini in constiintele maselor nu se va lasa exorcizat: isi va spune cuvantul si, in cele din urma - in vremurile apocaliptice - va triumfa. Dar biruinta sa va fi de scurta durata.
Nu e deci de mirare ca a lipsit in secolul XX misionarismul indreptat spre tineret. S-a incercat sugrumarea oricarei tentative de misionarism ortodox, indiferent de categoria tinta. Calaii comunisti s-au aratat mai cranceni decat prigonitorii din primele veacuri ale Bisericii.
Dar ce s-a intamplat cu spatiile ortodoxe in care credinta nu a fost prigonita? Acelasi lucru care s-a intamplat cu intreaga lume: secolul XX a fost perioada unei puternice invieri a paganismului, a fost perioada in care omul s-a luptat din toate puterile sa darame orice urma de traditionalism si sa traiasca dupa propriile pofte si patimi. Ce a facut comunismul in unele tari a facut iubirea de patimi in altele. Prigoana pe care credinta crestina a suferit-o de la calaii comunisti nu a avut roade mai rele decat cea suferita de la idolii desfraului pe care lumea i-a imbratisat si ii mai imbratiseaza si astazi.
Tinerii ,,inoata" prin mlastini ce nu permit inaintare spre liman, iar orizontul lor se pare multora inca neclar, confuz si tot mai indepartat. Un fel de neincredere in viitor, de inactiune si de deruta spirituala s-a cuibarit in sufletele mai multor tineri. In acest adanc tot mai infricosator al crizei, este asteptata mai insistent vocea bisericii. Aceasta voce trebuie sa fie blanda, curata si clara, sa indice solutii, precum si mijloace de depasire a starilor negative din societate.
Ortodoxia romaneasca nu trebuie sa arate ca nu intelege lumea in care traieste, ca ii este indiferenta ,,turma cea cuvantatoare" pe care e chemata sa o calauzeasca pe cale mantuirii. Dimpotriva ea trebuie sa arate si sa demonstreze ca este pentru acesti tineri ,,sarea pamantului" si ,,lumina lumii" ( cf. Matei 5,13-14). Astazi, cu atat mai mult Biserica este chemata sa desfasoare o activitate misionara, in primul rand pentru a reincrestina tinerii ei membrii deveniti doar crestini nominali, adica doar cu numele.
Calitatea crestina a unei societati se poate observa din mentalitatea si atitudinile sociale ale componentelor sale. Oare ce observam noi? Observam ca absenteaza in foarte mare masura valorile si criteriile crestine. Aceasta este o realitate trista, de care Biserica nu poate sa faca abstractie, atunci cand doreste sa desfasoare proiecte misionare in sanul propriilor membrii nominali.
1. Ioan Pr. Conf. Dr.Tulcan, - "Quo Vadis, Christiani"?, Editura Universitatii,
Aurel Vlaicu Arad, 2004
2. Laurentiu Dumitru - "Hristos si tinerii", Edidura Egumenita, Galati,
2005
3. Aileen Ludington - "Tablete de stil viata", Editura Viata si
Hans Diehl Sanatate, Bucuresti, 2004.
4. Arhimandrit Cleopa Ilie - "Calauza in credinta ortodoxa", Editia a IV-a
Editura Episcopiei Romanului, 2000
5. Laurentiu Prof. Dr. Streza, - " Tinerete, ideal, Biserica", Editura Agaton, 2002
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
