Tâlcuirea Psalmului 50

Scurtă istorie premergătoare alcătuirii acestui psalm

Proorocul David s-a născut din părinţi săraci şi era păstor de oi, dar pentru că era plin de evalvie faţă de Dumnezeu, a ajuns să fie „ridicat la scaunul cel împărătesc al Iudeii” . A ajuns deci bărbat vrednic şi Dumnezeu l-a ajutat să învingă pe Goliat, obligând armata duşmană să cadă la pace fără vărsarea de sânge obişnuită a războaielor. Regele Saul îi dă de soţie pe fiica sa, dar curând îl pizmuieşte şi caută timpul şi locul prielnic să-l omoare. După moartea socrului său, David este chemat de popor şi pus în scaunul domnesc. El i-a biruit pe vrăşmaşi şi prin blândeţea sa şi-a făcut prieteni trăind în pace şi bună înţelegere cu stăpânii poparelor vecine. Însă într-o vreme când soldaţii săi luptau pentru el să cucerească cetatea Raba, după cum el însuşi a scris, a fos biruit de vrăşmaşul „cel de amiază” , aprinzându-se de dragoste şi poftă trupească pentru frumoasa Batşeba, soţia generalului său Urie Heteul. El a uitat de binefacerile lui Dumnezeu care l-a făcut din păstor rege şi a mers şi mai departe dând poruncă să lase să fie ucis soţul Batşebei pe care o cheamă la palat ca şi soţia lui. David nici măcar nu simte că a trecut dintr-un păcat în altul mai mare, până când Dumnezeu l-a trimis proorocul Natan ca să-l mustre şi să-l înfricoşeze arătându-i greşelile făcute. Din acel moment „David a făcut pocăinţă cu aspre nevoinţe” , după cum el însuşi spune smerindu-se, îmbrăcat cu sac, postind, mâncând cenuşe în loc de pâine, iar băutura era amestecată cu lacrimi, toate acestea pentru că îi părea rău că nu a păzit legea Domnului.

Cap II.

Cuprinsul psalmului

Faţă de noi creştinii de astăzi care credem că mărturisind păcatele, scăpăm cu faţa curată înaintea lui Dumnezeu, David a făcut mai mult, după mărturisire şi pocăinţă, el a aratat lumii întregi prin psalmul 50 care începe cu versetul 1 şi 2 Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila ta şi după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea, în care ne arată ce este pocăinţa şi cum se face ea. După cum începe psalmul sfântul Augustin observă că „cel ce cere mare milă, mărturiseşte mare ticăloşie” . În psalmul acesta David nici nu îndrăzneşte vorbind cu Dumnezeu, să-L numească Dumnezeul lui pentru că prin păcat s-a lipsit de El, iar când strigi Dumnezeul meu trebuie să fii nevinovat şi drept. El numeşte fărădelege „călcare de lege a preacurviei şi a uciderii” fiindcă a păcătuit ca unul din altă seminţie ce nu are lege dată de Dumnezeu. Acest psalm conţine toate sentimentele unei inimi atinse de nedreptăţile sale şi „împovărată de greutatea conştiinţei care-l mustra” , de aceea Biserica îl aşază între psalmii penitenţi şi îl întrebuinţează foarte des în serviciul religios. David simte trebuinţa ce o are de milostiva binefacere, greutatea nedreptăţilor sale apăsătoare cerând să fie uşurat. Primele două versuri sunt ca o prescurtare a tuturor sentimentelor răspândite în întregul psalm.

Versetul 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. În ebraică sensul cuvântului, mă spală, înseamnă spală-mă în totul şi evident nu este vorba de o spălare, o curăţire exterioară ci de cea interioară. David cunoştea faptul că răsculându-se contra lui Dumnezeu, sufletul său „părăseşte dragostea Sa” , iar acele păcate adulterul şi omuciderea îl învinovăţesc în faţa lui Dumnezeu şi îl degradează, de aceea cere a fi spălat şi curăţit cât se poate de mult.