Sfantul Ambrozie s-a nascut in Trier, in Germania, intre anii 337 si 340, intr-o familie crestina, de rang senatorial. Tatal sau era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupari literare. A primit o aleasa educatie la Roma, urmandu-l pe tatal sau in cariera. Dupa aprofundarea studiilor in literatura, drept si retorica, a fost ales de pretorul Anicius Probus in consiliul din Liguria si Emilia, devenind apoi prefect consular (cu resedinta la Milano). Aici si-a dovedit calitatile de foarte bun administrator.
La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano in anul 374, scaunul episcopal ramane vacant; intre ortodocsi si arieni ale loc o acerba disputa pentru succesiune. In mijlocul acestei crize, Ambrozie tine in mijlocul multimii adunate un discurs conciliator, care ii atrage simpatia poporului, care il aclama atunci ca pe singurul candidat capabil sa ii succeada lui Auxentie (desi Ambrozie era doar catehumen). Incepe sa invete intensiv teologia crestina sub supravegherea preotului Simplician din Roma. Facand apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, isi imparte averea saracilor si se consacra cu totul Bisericii. Este botezat, apoi este in scurt timp hirotonit, trecand repede prin toate treptele clericale, pana ce devine episcop de Milano.
De cand a fost hirotonit episcop, Sfantul Ambrozie a intretinut o stransa prietenie cu Sfantul Vasile cel Mare, cunoscut deja ca un mare luptator impotriva arianismului. Desi scrisorile trimise de catre Sfantul Ambrozie ierarhului din Capadocia nu s-au pastrat, s-a pastrat insa o scrisoare de raspuns a celui din urma, in care Sfantul Vasile il felicita pe Ambrozie pentru alegerea sa ca episcop al cetatii Mediolanum (Milan) si, in acelasi timp, il indemna la pastrarea dreptei credinte, mostenite de la Sfintii Parinti.
Scrisoarea adresata de Sfantul Vasile episcopului Ambrozie din Milan a insotit cinstitele Moaste ale Sfantului Ierarh Dionisie, care au fost aduse in cetatea Milan din Cezareea Palestinei, unde ierarhul ortodox fusese exilat. Acesta din urma fusese episcop de Milan mai inainte de episcopul arian Auxentiu, care l-a precedat pe Sfantul Ambrozie.
A aparat credinta ortodoxa a Sinodului de la Niceea in biserica, intrand curand in conflict cu arienii, foarte influenti inca la Mediolanum, precum si si la curtea imperiala. Elocinta argumentatiei sale l-a convins pe imparatul roman Gratian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu si familia foarte tanarului sau frate vitreg, co-imparatul Valentinian al II-lea (375-392), care ramane de partea arienilor.
In anul 376, odata cu trecerea la cele vesnice a episcopului Germinus de Sirmium, pentru a fi sigur de alegerea unui episcop ortodox, Sfantul Ambrozie a mers la Sirmium, unde l-a hirotonit episcop pe Anemius. Peste numai doi ani, Ambrozie se va afla iarasi in Sirmium, pentru a pregati sinodul local din iulie 378. Vizand in principal erezia ariana, sinodul se va adresa si imparatului roman Gratian, care, in cele din urma, va dicta un edict imperial de interzicere a invataturii ariene
Agravandu-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuseste sa il convinga pe Gratian sa convoace unsinod general al episcopilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia in anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali si prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Paladie sa-si apere convingerile, insa acesta refuza sa recunoasca autoritatea Sinodului, considerandu-l nereprezentativ pentru intreaga Biserica. Sinodul ii depune din treapta pe Paladie si Secundian, singurii episcopi arieni ramasi, consolidand astfel pozitia ortodocsilor in partea occidentala a Imperiului. Dupa acest sinod, Sfantul Ambrozie a scris lucrarea "Despre taina Intruparii Domnului", indreptata impotriva ereziei hristologice a lui Apolinarie.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
