Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon

1.Introducere

Pe masura ce Biserica crestea s-a simtit nevoia sa se ia masuri cu privire la noile invataturi eretice si sa se cereceteze daca sunt adevarate sau nu. Au avut loc 7 sinoade ecumenice plus altele locale, dar ceea ce ne intereseaza pe noi este sinodul 4 ecumenic.

S-a scris foarte multe pe seama sinoadelor. Multe carti vorbesc despre contributia marilor capadocieni in formularea primelor invataturi de credinta ,sa format simbolul de credinta. Majoritatea dintre noi stim ca <<ecumenic>> inseamna o adunare a tuturor episcopilor din imperiu, dar si din afara imperiului Roman, care si-au insusit acele invataturi.

Aceste sinoade erau convocate de imparat si prezidate de catre un episcop sau un batran episcop, care se stia ca tine dreapta credinta. In continuare o sa va prezint apritia ereziei monofizite, si combaterea ei in sinoadele locale si in marele sinod ecumenic de la Calcedon din anul 451.

2.Eutihianismul sau monofizismul

Se pare ca, dupa condamnarea ereziei nestoriene, lumea crestina a avut liniste si pace pana cand a izucnit o noua erezie si anume erezia eutihiana sau monofizita. Erezia isi are numele de la un batran arhimandrit din Constantinopol, Eutihie, staretul unei manastiri mari si insemnate din jurul Constantinopolului, om cu solide cunostinte teologice, dar incapatanat. El luptase cu mult zel contra ereziei lui Nestorie, dar dusese la extrem invatatura scolii din Alexandria despre unirea celor doua firi din persoana Mantuitorului, sustinuta de Sfantul Chiril al Alexandriei.

Spre deosebire de Nestorie, care impingea atit de departe deosebirea celor doua firi din persoana Mintuitorului, incat ajungea sa admita ca in Iisus Hristos exista doua persoane deosebite – dioprosopism, sau ca Dumnezeu-Tatal are doi fii, Eutihie exagera asa de mult unirea celor doua firi, incat facea din ele o singura fire. De aceea erezia lui Eutihe a primit numele de monofizism sau eutihianism .

Eutihie sustinea ca firea omeneasca luata de Mantuitorul la Intrupare in sanul Fecioarei Maria a fost absorbita de firea Sa dumnezeiasca, incat aceasta a disparut complet, asa cum o picatura de apa se pierde in imensitatea marii. Aceasta invatatura eronata era sustinuta la Alexandria de unii clerici si teologi, si chiar Dioscor (444-451), succesorul Sfantului Chiril pe scaunul Alexandriei, avea unele pareri inrudite cu ea. Ca atare Iisus Hristos a avut in persoana Sa o singura fire, numai firea dumnezeiasca, iar trupul Sau a fost dumnezeiesc, nu omenesc. Intrucat Mantuitorul, dupa unii monofiziti, n-a avut un trup omenesc real, monofizismul apare pe de o parte ca o forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut trup aparent, iar pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul ratiunii umane din persoana lui Iisus Hristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina.