Introducere Prin lucrarea de fata "Spiritualitatea Sfantului Vasile de la Poiana Marului" s-a urmarit aprofundarea cunostintelor despre Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului, unul dintre cei mai vestiti dascali si lucratori din secolul al XVIII-lea a Rugaciunii lui Iisus - Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul. Biserica Ortodoxa Romana il pomeneste pe 25 aprilie, pe Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului. Iscusitul dascal al rugaciunii, Sfantul Vasile de la Poiana Marului, a reusit sa imbine, in sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei, asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Athos cu experienta mistica a monahismului slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri romanesti. A facut din obstea sa o adevarata scoala duhovniceasca de traire isihasta. Ucenicii sai, munteni, moldoveni, ardeleni si rusi, traiau in desavarsita dragoste si buna randuiala. Punand accent pe ascultare, trairea in desavarsita armonie, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti, practicarea Rugaciunii lui Iisus, pazirea curata a mintii, mancarea o data pe zi si impartasirea saptamanala, a reusit sa creeze un adevarat curent de innoire duhovniceasca in monahismul romanesc la mijlocul secolului al XVIII-lea. "Cand l-am vazut, L-am proslavit pe Dumnezeu din tot sufletul meu ca m-a invrednicit pe mine nevrednicul sa vad un barbat asa de sfant. Acest barbat placut lui Dumnezeu era in vremea aceea neantrecut si fara egal intre toti in intelegerea dumnezeiestilor Scripturi, a invataturilor de-Dumnezeu-purtatorilor Parinti, in judecata duhovniceasca si in stiinta atotdesavarsita a Sfintelor Canoane ale Sfintei Biserici si in intelegerea dreptelor talcuiri. Vestea despre invatatura lui si despre povatuirile lui placute lui Dumnezeu pe calea mantuirii se dusese pretutindeni..", il caracteriza Sfantul Paisie Velicikovski pe mentorul si duhovnicul sau Sfantul Vasile de la Poiana Marului. Numele Sfantului Vasile de la Poiana Marului se leaga de existenta isihasmului romanesc, adica practicarea Rugaciunii mintii, facand din obstea sa o adevarata scoala de traire isihasta. Denumirea de la Poiana Marului se trage de la schitul infiintat, prin 1730-1733, impreuna cu alti 12 ucenici in Poiana Marului, in Muntii Buzaului. Concluzii ce se pot trage din aceasta lucrare sunt ca, aceste energii sau lucrari sunt comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi si, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifesta in lume. Aceasta doctrina nu este ceva nou, caci ea isi are izvorul in revelatia Noului Testament si in invatatura Sfintilor Parinti greci. Prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "partasii firii celei dumnezeiesti" (II Petru 1, 4), fara ca prin aceasta fiinta noastra omeneasca sa devina fiinta lui Dumnezeu, adica fara sa devenim coesentiali cu Dumnezeu, Care ramane in vesnicie ascuns in esenta Sa, cunoscuta numai de Fiul si de Duhul Sfant. "Fiul lui Dumnezeu S-a facut om, pentru ca noi sa fim indumnezeiti" (Sf. Atanasie cel Mare (+ 373), Cuvant despre intruparea Logosului, Migne, P.G., XXV, 192 B). Sfantul Vasile de la Poiana Marului 1.1.Viata Sfantului Vasile de la Poiana Marului Sfantul Vasile este un reprezentant al emigratiei monahale ruso-ucrainene care s-a produs in secolele XVII-XVIII in urma reformelor lui Petru cel Mare in Rusia si a persecutiilor uniate in Ucraina ramasa sub stapanirea polona. Nascut in 1692, in partile Poltavei, Ucraina, a petrecut mai multi ani din tineretea sa in aspre nevointe in sihastriile din Rusia, apoi in Muntii Mosenski, in apropierea Kievului, unde se calugarise. Vine in Tara Romaneasca, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brancoveanu si a Mitropolitului Antim Ivireanu, cand viata bisericeasca si culturala a Tarii Romanesti era in apogeu. Impreuna cu ucenicul sau, ieroschimonahul Mihail, si cu alti calugari, intra in obstea Manastirii Dalhauti, in apropierea orasului Focsani, unde ramane 20 de ani. Aici este hirotonit preot si la scurt timp numit staret, chiar daca nu avea inca nici 30 de ani, mai presus de scrieri, Sfantul Vasile de la Poiana Marului s-a calauzit el insusi dupa principiile evanghelice, traind in armonie cu toti, in post, rugaciune Sub pastorirea sa, Manastirea Dalhauti a cunoscut o intensa renastere spirituala. Cuviosul Vasile aduna in jurul sau o obste de peste 40 de calugari sihastri, pe care ii invata cu ascultarea, smerenia, tacerea si lucrarea cea de taina a Rugaciunii lui Iisus. Crescand numarul lor, o parte dintre ei se stabilesc la schiturile din jur: Trestieni, Ciolanu, Carnu, Ratesti, Rogoz, Bontasti, Valea Neagra (Vrancea) si altele. Dupa ce infiinteaza cateva manastiri in Buzau si Vrancea, se stabileste la Manastirea Poiana Marului. Unul din ucenicii sai a fost si Cuviosul Paisie, pe care il primeste in Schitul Trestieni pentru cativa ani, iar in anul 1750, merge la acesta, in Muntele Athos, unde il calugareste. Sfantul Vasile de la Poiana Marului afirma cu insistenta ca Rugaciunea inimii nu e numai pentru sihastri, ci si pentru cei din viata de obste. Acest mare curent, al doilea ca marime dupa cel din secolul al XV-lea, initiat de Sfintii Nicodim de la Tismana (+ 1406), Leontie de la Radauti si Daniil Sihastrul, este desavarsit si raspandit in toate tarile ortodoxe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator, prin marii stareti: Sfantul Paisie de la Neamt (+ 1794), Sfantul Gheorghe de la Cernica (+ 1806) si Sfantul Calinic de la Cernica (+ 1868).1) Iscusitul dascal al rugaciunii, Sfantul Vasile de la Poiana Marului, a reusit sa imbine in sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Athos, cu experienta mistica a monahismului slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri, in care monahismul romanesc, atat de masurat si asezat, isi ducea viata duhovniceasca fara intrerupere inca din secolul al IV-lea.2) 1) Pr. Gheorghe I. Dragulin, Filocalia. De la Sfantul Vasile cel Mare pana in zilele noastre, in ,,Studii Teologice", XXXVIII (1980), nr. 1-2, p. 66; 2) Ioan Ivan Diac, Paisie Velicicovschi, in ,,Mitropolia Moldovei si Sucevei", XXXIV (1958), nr. 1-2, p. 131; Cap. 1. Sfantul Vasile de la Poiana Marului Existenta neantrerupta a miilor de sihastri si a sutelor de schitulete cu viata sihastreasca din codrii tarilor romane, deci si din muntii Buzaului, explica de ce calugarul ucrainean Vasile vine la inceputul secolului al XVII-lea in acest tinut si se asaza in unul din aceste schituri, ca apoi sa intemeieze unul propriu, caruia i se face staret. El afla aici o viata monahala mult mai intensa decat in tara sa, care, dupa ce '" trecuse teologic printr-o accentuata influenta catolica, se afla acum sub influenta protestanta, fapt care adusese si o racire a vietii monahale.3) Preacuviosul Parinte Vasile era cunoscut si pretuit, in mod deosebit, pentru trairea vietii sihastresti si pentru invataturile sale de suflet mantuitoare, neabatute de la dreapta invatatura ortodoxa. Ca urmare a acestei cinstiri, schitul sau era stavropighie, adica era condus de el fara nici un amestec al episcopilor Buzaului, fiind sub directa indrumare a mitropolitului Tarii Romanesti, iar acesta putea interveni numai atunci cand s-ar fi ivit vreo abatere de la dreapta-credinta 4). Asezat intr-un loc pustiu si pe un munte inalt, la vagauni de stanci, cum arata, cu exagerare, o jalba a soborului, schitul a fost la inceput o sihastrie cu 12 membri, care traiau dupa randuiala Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Munte, cu viata de obste pilduitoare, incit cronicarul Chiriac Ramniceanu nota ca aici este ,,obste minunata".
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
