Sfântul Vasile Cel Mare

Sfantul Vasile cel Mare se naste in anul 330 intr-o familie evlavioasa la Cezareea Capadocsiei. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatal sau Vasile. A facut parte dintr-o familie cu 10 copii, dintre care 3 vor deveni episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa si Sf. Petru de Sevasta. Cinci dintre ei vor deveni monahi: cei 3 episcopi, Macrina cea Tanara si Naocratios; iar 6 vor deveni sfinti: cei 3 episcopi, Macrina cea Tanara, Macrina ce Batrana (bunica Sf. Vasile) si Emilia (mama Sf. Vasile). Macrina cea batrana a fost ucenica Sf. Grigorie Taumaturgul. Vasile primeste prima invatatura in casa parinteasca. Dupa aceea studiaza la Cezareea Capadocsiei si Atena. A avut profesori vestiti: pe Libaniu, Proheresiu si Himeriu. Incheaga o prietenie vestita cu Sf. Grigorie de Nazianz. Viata lor studenteasca e un model pentru teologii de totdeauna. Cunosteau doar doua drumuri: al scolii si al Bisericii. S-a intors in patrie pe la anul 355. A profesat catva timp retorica, dar a fost castigat pentru misiunea bisericeasca de sora sa, Macrina. A renuntat la lume si a intrat in monahism dupa ce a fost botezat. A facut o prima impartire a averii sale la saraci. A calatorit pentru cunoasterea monahismului in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. S-a intors hotarat sa organizeze viata monahala dupa criteriul obstei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sf. Grigorie Teologul la manastirea infiintata de el in Pont, pe malul raului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici el imbina munca manuala cu rugaciunea si cu ravna calda intelectuala. Aici a scris el Regulile vietii monahale (Regulile mari si mici) si a pus bazele Filocaliei cu Sf. Grigorie. In curand, a fost chemat de episcopul Eusebiu si hirotonit preot in 364, spre a i se incredinta pastoratia episcopiei. Dupa un conflict trecator cu episcopul, se impaca cu acesta. In 368, cu prilejiul unei mari foamete, Sf. Vasile a organizat admirabil asistenta sociala si a facut a doua impartire a averii sale saracilor. In 370, fu ales episcop-mitropolit a Cezareei, cu o darza opozitie din partea adversarilor. In urma atitudinii sale neinfricate contra arianismului si a manevrelor imparatului Valens, dioceza i se imparti in doua.

In interiorul eparhiei, Sf. Vasile s-a impus printr-o uriasa activitate dogmatica, pastorala si sociala. Nu s-a lasat infrant de arieni. Se cunoaste scena cu prefectul Modestus de Valens. A infiintat institutii de asistenta sociala: azil, ospatarie, casa pentru reeducarea fetelor alunecate, spital (si de leprosi), scoli tehnice. Toate aceste asezaminte erau cunoscute sub numele de Vasiliada. A luptat pentru alinarea suferintelor celor multi, criticandu-i pe bogati. N-a facut deosebire intre neamuri si credintele oamenilor. A impodobit serviciul divin cu Sfanta sa liturghie.

In politica externa bisericeasca, Sf. Vasile a incercat sa impace bisericile orientale, facand apel la Sf. Atanasie si la papa Damasus. De asemenea a incercat o impacare intre Orient si Occident impartite pe tema ...