Introducere Ortodoxia a pastrat nealterata credinta in Sfanta Treime, izvor nesecat al spiritualitatii crestine rasaritene. in timp ce in Occident, sub influenta diferitelor curente rationaliste, s-a acordat intaietate unitatii de substanta a Dumnezeirii, in Rasarit s-au avut mereu in vedere in primul rand Persoanele divine. Cultul fervent inchinat unui Dumnezeu treimic, dar si etern personal a fost urmarea fireasca a acestei conceptii. Persoanele divine, desi au in comun aceeasi substanta, nu se confunda, ,,Sfanta Treime existand dintru inceput ca trei centre ipostatice ale Subiectului treimic" . Este vorba de intaietatea existentei asupra esentei. Sfintii Parinti rasariteni au pus constant in evidenta existenta principiului unitatii, aflat in Tatal, care implica relatii de origine fata de El insusi, ca fiind unicul Izvor al oricarei relatii. ,,Tatal este izvorul unic al Persoanelor, care primesc simultan de la El aceeasi unica natura" . Raportandu-se la Tatal, relatiile evidentiaza in acelasi timp unitate si diversitate caci, desi au o substanta comuna, Persoanele divine poseda fiecare insusiri personale care le deosebesc. Astfel, Tatal fiind Cel nenascut, El este principiul sau izvorul, in timp ce Fiul este nascut - mai inainte de toti vecii - coexistent si deopotriva cu Tatal, iar Sfantul Duh purcede, termen care desemneaza chipul tainic prin care Sfantul Duh Se trage din vesnicie din Tatal. insusirile personale, numite si atribute ipostatice, nu sunt datorate unei deosebiri de esenta sau unui minus de demnitate, ci subliniaza trasaturile caracteristice proprii fiecarei Persoane divine. Evident, acesti termeni iau un caracter apofatic, care exclude orice intelegere de ordin rational. Sfantul Ioan Damaschin precizeaza in acest sens ca modul nasterii si al purcederii sunt de neinteles. 1. Relatia dintre Duhul Sfant si Iisus Hristos ,,Pentru Rasarit, relatiile dintre Persoanele Treimii nu sunt de opozitie, nici de separare, ci de diversitate, de reciprocitate, de revelatie reciproca si de comuniune in Tatal" subliniaza Evdokimov . Trebuie deci sa se renunte la orice dialectica de ordin cauzal si sa se opteze pentru o dialectica a Revelatiei, in care Tatal este revelat din vesnicie de catre Fiul in Duhul Sfant. intre Cuvant si Sfantul Duh exista o reciprocitate perfecta, ambele Persoane divine descoperindu-L pe Tatal incontinuu. Dar, in afara de aceasta, intre Fiul si Sfantul Duh exista o relatie personala directa, independenta de aceea de origine, in virtutea careia Duhul Sfant, Care purcede din Tatal, Se odihneste in Fiul si il descopera Tatalui. Este vorba de o relatie de la Persoana la Persoana, care nu depinde de identitatea de substanta, adica de deofiintime. Grigorie Cipriotul este cel care a pus in lumina aceasta distinctie intre purcederea Duhului, care provine din Tatal, si aratarea Sa indeplinita prin mijlocirea Fiului. ,,Este cunoscut ca Paracletul insusi straluceste si Se arata din vesnicie prin mijlocirea Fiului, dupa cum lumina straluceste din soare prin mijlocirea razei..., dar aceasta nu inseamna ca El isi trage existenta ipostatica prin Fiul sau din Fiul", afirma el in mod limpede . In acest mod el a stabilit o distinctie neta intre purcederea ipostatica a Duhului din Tatal si aceea in vederea aratarii din Fiul. Sfantul Grigorie Palama a subliniat inca un aspect al legaturilor existente intre Persoanele divine, aratand ca Sfantul Duh exprima iubirea Tatalui pentru Fiul, care odihnindu-Se peste Acesta Se reintoarce catre Tatal ca iubire a Fiului. in acest mod Sfantul Duh reveleaza ,,vesnica miscare a iubirii treimice" , motiv pentru care unii Sfinti Parinti il identifica cu Iubirea. Sfantul Duh nu este Iubirea, ci doar Cel ce daruieste iubirea, Cel care uneste pe Tatal cu Fiul printr-o legatura de vesnica iubire. Aceasta vocatie a iubirii va constitui de altfel caracteristica lucrarii Paracletului, nu numai in cadrul Sfintei Treimi, ci si in cuprinsul lumii create. Sfantul Grigorie Palama afirma ca ,,Duhul este bucuria eterna a Tatalui si a Fiului, in care (cei Trei) se bucura impreuna" . Din vesnicie El constituie Ungerea Fiului, caci untdelemnul a fost totdeauna un simbol al bucuriei si Duhul este Bucuria in persoana, dupa cum subliniaza Olivier Clement .
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
