A fost al treilea episcop al Romei dupa Linus si Anacletus, cum ne spune Sf. Ireneu: Clement a avut al patrulea loc dupa apostoli, care a vazut si a vorbit cu ei. El nu trebuie identificat cu Clement, colaboratorul Sf. Pavel in Macedonia (Filipeni, IV, 5) si nici cu Flavius Clemens, martir sub Domitian (+ 95), var al acestui imparat crud, pentru ca Sf. Clement Romanul a fost martirizat in 101 sub Traian si s-a convertit la crestinism de la iudaism, cum reiese dintr-o scrisoare, fiind un iudeu, elenist de buna formatie literara si filosofica. Ceea ce este sigur (din informatiile despre el, pe care le gasim la scriitorii vechi), reiese ca a cunoscut pe Sf. Petru si pe Sf. Pavel, cu care a vorbit (dupa Tertulian chiar Sf. Petru l-a hirotonit ) si caruia i-a urmat al III-lea in scaun. Pe timpul lui a izbucnit o rascoala in Biserica din Corint. Pentru a restabili pacea si intelegerea, Biserica Romana le-a scris o scrisoare Corintenilor: Epistola catre Corinteni a Sf. Clement Romanul. Aceasta epistola are 65 de capitole. A fost scrisa cu prilejul rascoalei in Biserica din Corint, probabil cauzata de alegerea noului episcop, care a dus pana intr-acolo, incat rebelii i-au destituit si pe preotii care aveau o viata ireprosabila. Pentru ca sa potoleasca lucrurile, cativa din Corint s-au adresat Sf. Clement, care, dupa ce se scuza ca nu le-a putut scrie mai repede, din cauza unei persecutiuni, le trimite aceasta scrisoare. Epistola are doua parti. In prima parte, dupa ce transmite salutul Bisericii Romei si expune sfintenia vechii Biserici din Corint care a cazut sub loviturile invidiei unora dintre credinciosii ei, arata ca invidia a fost intotdeauna cauza, izvorul marilor nenorociri. Acest lucru il dovedeste mai intai cu exemple din Vechiul Testament (Cain si Abel, etc) si apoi din Noul Testament, scriind: Insa sa lasam la o parte pildele vechi, sa venim la atletii mai apropiati. Citeaza in particular exemplul Sf. Petru si Pavel, al femeilor Danaide si Dircee, care intre noi (En emin) au fost victimele prigoanei. Insira apoi virtutile care trebuie practicate: caritatea, care indeparteaza invidia; pocainta, ascultarea, pietatea si ospitalitatea, umilinta, izvorul pacii si blandetei. Motivele practicarii acestor virtuti sunt si multele binefaceri pe care le face Dumnezeu si stralucesc in univers, fagaduintele dumnezeiesti, mai ales invierea trupurilor noastre, gandul ca Dumnezeu vede toate si cunoaste totul, precum si binecuvantarile vremelnice si vesnice pe care Dumnezeu ni le-a fagaduit si ni le va da prin Hristos. Partea a doua, speciala, in lumina celor mai inainte spuse, judeca rascoala din Corint ca o nebunie contra vointei lui Dumnezeu, de a fi puternic in afara lui Dumnezeu. Dumnezeu Insusi a stabilit in Biserica Sa diversitatea de functiuni prefigurate in Vechiul Testament: marii preoti, preotii, levitii, diaconii, laicii care, fiind ministrii lui Dumnezeu, trebuie ascultati, ca intr-o armata bine ordonata, pentru mantuirea supusilor mai ales prin jertfa liturgica. De aceea, rascoala tinerilor impotriva preotilor este foarte grava si ii indeamna sa se supuna preotilor, chiar daca trebuie sa se indeparteze din Corint. Daca insa nu vor voi sa se supuna la cele spuse de el sau, mai bine zis, la cele spuse de Hristos prin el sa stie ca se expun unei ofense si primejdii nu mici.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).