Un contact sumar cu termenul de secularizare impune deja o prima constatare: acesta este un termen polisemic. Astfel putem citi in Encyclopaedia Universalis: ,,Viscitudinile cuvantului secularizare, atat de frecvent utilizat in zilele noastre in materie de religie, circulatia sa intre germana si franceza, au reusit sa-i dea un sens in aparenta recent si imprumutat. Mai mult, este pretins neologism, anglicism sau germanism, este insotit de o polisemie care da opozitii, excluderi sau recuperari doctrinale." El poate desemna trecerea in patrimoniul statului a bunurilor ce apartin bisericilor sau manastirilor, dar si trecerea de la statutul de preot sau calugar la cel de laic. De asemanea, acest termen a fost utilizat pentru a desemna un recul al religiei, asimilandu-l cu ,,termenii de laicizare, de descristianizare, de paganizare si de locutiuni cum ar fi extinderea necredintei sau a ireligiozitatii", dar si ,,anumite mutatii interne religiilor".
Encyclopaedia Universalis sesizeaza sintetic doua procese importante ce caracterizeaza secularizarea: ,,cel al unei mutatii religioase a societatii si cel al unei mutatii sociale a religiilor."
Mirel Banica, " Locul celuilalt. Ortodoxia in modernitate", Ed.Paideia, Bucuresti, 2007
.Jean-Paul Willaime, "Sociologia religiilor", Ed.Institutul European, Iasi, 2001
Calin Saplacan, " Secularizare si religie"
Rene Remond, " Religie si societate in Europa"
Bogdan Mosneagu, "Biserica Ortodoxa Romana si modernitatea.Procesul secularizarii ti caracteristicile sale"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
