Religiile Lumii

Taoismul Diversi filozofi chinezi din sec. 5-4 i. C. au expus o suma de idei si un mod de viata care au ajuns sa fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei tendinte por fi descoperite in ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior intiparite sau reproduse in cele din piatra si lemn si, mai tarziu, in multe dintre formele artei. Dupa cum vedem, taoismul este un mod de viata - nimic ocult pana acum - inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar cum se poate inspira un mod de viata omenesc din natura? Exemplul cel mai bun ni-l ofera artele martiale, care au imprumutat la origina elemente esentiale - atac, aparare, eschiva etc - din miscarile corespunzatoate ale animalelor salbatice. Avem astfel scoli de arte martiale care poarta nume pitoresti ca scoala tigrului, scoala maimutei etc. La fel si in viata domestica de fiecare zi exista posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Sursele principale ale acestui mod de viata numit taoism sunt lucrarile clasice ale corifeilor taoismului ca de pilda: Tao Te Ching, Chuang Tzu, Lao-tze. Temele care abunda in aceste carti se pot grupa in jurul catorva idei de baza: tao, vidul, nonactiunea (wu-wei), adaptarea la conditiile exterioare. In Scriptura Vidului perfect, autorul, Lao-tze, descrie relatavitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viata, a prejudecatilor care se doresc absolute. Nu exista in aceasta lume un principiu care sa fie valabil in toate imprejurarile. Activitatea noastra trebuie sa tina cont mereu de conditiile temporale. Nu exista nimic impus dinainte, nimic prestabilit, peren, si de aici nevoia de suplete. Cuvintul tao are mai multe intelesuri in China antica. Pentru Confucius si confucianisti el indica arta de a carmui a vechilor suverani. Aceasta iscusinta era laudata de Confucius si evocata pentru a redeveni un izvor de inspiratie pentru contemporanii sai. Tao semnifica ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de indemanare, nu numai in relatie cu anticii suverani. Si omul de rind poate dovedi ceva iesit din comun. In zilele noastre aceasta inclinatie deosebita nu este absenta: sunt oameni foarte priceputi la afaceri, la arta, muzica, sportivi de performanta pe care lumea ii aclama, politicieni iscusiti etc. Toti acestia au un tao al lor, adica o aptitudine iesita din comun. Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, in general pe toti cei care se remarcau printr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea suveranului, pusi la incercare, si omeniti cum se cuvine atunci cind isi aratau dibacia. Un alt sens al cuvintului tao este de metoda, in sensul de tehnica de invatare, de aplicare a ceva etc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul tao (adica: nu exista o metoda absoluta de a proceda in toate imprejurarile, un cod de purtare universal valabil etc). Intr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui ...