Relația dintre Duhovnic și Ucenic

RAFAIL NOICA (N. 1942) - BIOGRAFIE

Părintele Rafail Noica este fiul marelui filosof român, Constantin Noica. Parintele Rafail Noica este recunoscut drept unul dintre cei mai mari duhovnici români.

Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. Tânărul va primi, în familie, o educaţie creştina minima, întrucât tatăl său nu era preocupat de aşa ceva (punând accent mai mult pe latura filosofică a vieţii, decât pe cea creştină), iar mama sa era de confesiune anglicană. Creştinismul de început al tânărului Rafail se rezuma doar la participarea la Slujba de Înviere, pentru a lua lumină.

Tatăl său, filosoful Constantin Noica, ca un mărturisitor ales al culturii, va avea multe de pătimit din partea regimului vremii. Odată cu forţarea acestuia la un domiciliu obligatoriu, în Câmpulung Muscel, familia Noica se va afla greu încercată. La vârsta de doar 13 ani, cu scopul primirii unei educaţii mai alese, mama sa îl va lua cu ea în Anglia (ţara ei de origine).

Din punct de vedere religios, tânărul Rafail va trece printr-o îndelungată călătorie a căutărilor şi a zbuciumărilor interioare. Iniţial, el se va alătura anglicanilor, însă aici nu va rămâne prea mult timp.

Dupa experienţa anglicană, Rafail Noica va trece pe la penticostali, congregaţionalişti, Armata Salvării şi altele asemenea. Dintre toate confesiunile întâlnite, cel mai mult se va ataşa de comunitatea baptista, unde va şi sta un an şi jumătate. În protestantism, el se va poticni în special în textele scripturistice referitoare la Sfânta Euharistie.

Golul interior simţit în această perioadă îl umple de o sete existenţială, astfel, într-o zi el simte că o lumină din sufletul sau îl chema înapoi la Ortodoxie. Din mila lui Dumnezeu, Rafail Noica îl va întâlni pe Părintele Sofronie Saharov, părintele duhovnic al Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul, ţinutul Maldon, Essex, din Anglia Acesta îl va îndemna pe Rafail să-şi termine studiile, urmând ca mai apoi sa îşi hotărască cele mai mari ale vieţii.

Întoarcerea la Ortodoxie a avut loc in anul 1961. În anul 1965, Parintele Rafail Noica este tuns în monahism, la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, de către Părintele Sofronie Saharov.

Părintele Rafail mărturiseşte: "daca n-aş fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aş fi putut niciodată să o văd în frumuseţea ei strălucitoare, drept singurul adevăr al istoriei".

Parintele Rafail Noica se va intoarce in Romania in anul 1993, vieţuind într-o sihastrie din Muntii Apuseni.

Parintele Rafail Noica - scrieri duhovnicesti

„Am scris o singura carte, care se numeste Ganduri. Am scris-o, mai ales, din indemnul cuiva, care se astepta ca fiul lui Noica sa scrie o carte. Si cand a deschis aceasta carte, prima pagina era alba, a doua era alba si toate celelalte la fel. Acum, la sfarsitul vietii mele, ma gandesc sa scriu altă carte care s-ar numi Memorii, fiindca asa scriu toti oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, aceasta carte va fi asemenea celei dintai!”

Cuvintele Parintelui Rafail Noica se gasesc în două carţi: „Celălalt Noica” şi „Cultura Duhului”, câteva articole şi o serie însemnată de conferinţe.

Despre cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul este unul din numele lui Dumnezeu. Se numeşte Fiu, dar este şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi de aceea Cuvântul, cum spunea de multe ori Părintele Sofronie, are rădăcini metafizice, adică nu-i aşa doar o „gălăgie arbitrară” prin care eu pot să spun ceva şi voi puteţi înţelege gîndirea mea. Cuvântul provine din nişte energii dumnezeieşti… Cuvântul este o energie creatoare, o energie de comuniune, de împărtăşire. Omul găseşte puterea cuvântului tocmai în rugăciune, împărtăşindu-se din gândurile lui Dumnezeu sau gânduri dumnezeieşti, experienţe trăite de alţii înaintea noastră. În rugăciune, deci, cuvântul începe să-şi regăsească puterea sa adevărată, fiindcă în rugăciune cuvântul este comuniune reciprocă între Dumnezeu şi om.

Aşadar trebuie să luăm în serios cuvântul, adică trebuie să trecem de la nivelul de informaţie al acestuia la cel de comuniune, de trăire.

Oamenii simpli ajung mai uşor la această trăire, fiindcă simplitatea le uşurează lucrarea, în sensul că, neavând prea multe complicaţii intelectuale şi culturale, trăiesc mai direct şi gândesc mai puţin analitic, au o viziune de sinteză, dar fără să-şi poată da seama de aceasta.

Cuvântul este energie care curăţă, care sfinţeşte, care odihneşte şi, prin aceste energii, intrăm în energia creatoare a lui Dumnezeu.

În momentul în care vom ajunge să pricepem înţelesul cuvintelor dumnezeieşti, „vom trăi Cuvântul lui Dumnezeu ca Lumină”, spunea Părintele Sofronie.