Regele Ahab

Pe acea vreme imparatea peste Israil, Ahab, imparatul cel faradelege, avind scaunul sau in Samaria - acel loc era atunci al treilea scaun al imparatiei lui Israil.

Cel dintii era in partea lui Efrem. Al doilea, in Tere, in partea lui Manasi. Al treilea, in Samaria, tot in partea lui Efrem. Ahab si-a luat de sotie pe Izabela, fata lui Ieteval, imparatul Sidonului si a adus cu ea in Samaria pe uriciunea acelei cetati, pe idolul Baal si l-a pus in casa lui, pe care o zidise in Samaria. Ei se inchinau aceluia ca unui Dumnezeu si tot Israilul venea la inchinarea idolului Baal.

Acel imparat a miniat pe Dumnezeul Cel Preainalt, mai mult decit toti imparatii care au fost in Israil inaintea lui, caci a inmultit foarte mult inchinaciunea de idoli in imparatia sa. Deci, proorocul lui Dumnezeu Ilie, a mers la Ahab, fiind plin de rivna catre Dumnezeu, spre a-l mustra pentru ratacire, ca, parasind pe Dumnezeul lui Israil, se inchina diavolilor si pe toate popoarele le tragea cu sine in pierzare.

Vazind pe imparat ca nu asculta sfaturile lui, Sfintul Prooroc Ilie a adaugat si fapte pe linga cuvinte, pedepsind pe potrivnicul lui Dumnezeu si pe poporul lui.

El a zis: Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, inaintea Caruia stau eu, ca nu va fi in anii acestia roua si ploaie din cer pe pamint, decit numai prin cuvintul gurii mele. Aceasta zicind, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, indata cu cuvintul proorocului s-a incuiat cerul si s-a facut seceta si nici o picatura de ploaie sau de roua n-a picat de sus pe pamint, iar uscaciunii pamintului a urmat nerodirea, lipsa de hrana si foametea poporului. Pentru ca imparatul gresind singur, a venit minia lui Dumnezeu asupra lui si a tuturor si toata imparatia se primejduia, ca si mai inainte pentru pacatul lui David. Proorocul lui Dumnezeu, Ilie, astepta sa se pedepseasca Ahab, imparatul lui Israil si, cunoscindu-si ratacirea sa, sa se intoarca prin pocainta la Dumnezeu si pe popoarele cele razvratite sa le intoarca cu sine la calea cea dreapta.

Dupa ce l-a vazut pe Ahab petrecind in impietrire ca pe Faraon si ca nici nu gindea sa se lase de acea paginatate, ci mai virtos mergind in adincul rautatii, prigonind si ucigind pe cei ce slujeau lui Dumnezeu cu dreapta credinta, a lungit acea pedeapsa pina in al doilea si al treilea an. Atunci s-a implinit cuvintul Sfintului Prooroc Moise, intiiul vazator de Dumnezeu, care a zis catre Israil: Va fi cerul deasupra capului tau de arama si pamintul cel de sub tine de fier. Pentru ca, incuindu-se cerul, pamintul nu avea umezeala, nici isi dadea rodul sau asupra lui; pomii si florile se vestejisera si toata iarba pamintului se uscase.

Astfel pierisera toate roadele pamintului, gradinile, tarinile si cimpiile se facusera pustii, fiindca nu puteau nici sa are, nici sa semene. Izvoarele apelor se uscasera, riurile erau mici si piraiele secasera, iar apele care erau mari se imputinasera. Tot pamintul ramasese fara de apa si uscat, incit oamenii, dobitoacele si ...

1Predici la sarbatorile de peste an, al Arhim. Ilie Cleopa

Editura Christiana,Buxcuresti2001

2Proloagele,vol I,editat de Mitropolia Ardealului,1991

3Sfanta Scriptura (Editiile Sf. Sinod).

4Diacon Petre David, Predici, la toate sarbatorile anului, la

sfinti mari,. Curtea de Arges , 1996.