Raportul religie geopolitică

I.Generalitati

Ultima parte a secolului al XX-lea a fost marcat de o puternica revenire a fenomenului religios, din motive diferite:

-revolutia islamica de inspiratie Khomeiny;

-invazia sovietica în Afghanistan;

-caderea regimurilor comuniste din Europa Centrala si de Est;

-relaxarea altor regimuri totalitare;

-aderenta tot mai accentuata a tineretului la aceasta forma de

spiritualitate etc.

Geopolitica, având o existenta de numai cu ceva mai mult de o suta de ani, a minimizat multa vreme factorul religios. Daca ne întoarcem în timp, gasim suficiente puncte de sprijin pentru a dovedi importanta factorului religios în cucerirea, stapânirea si dirijarea Lumii sau a anumitor regiuni ale ei :

-Tratatul de la Tordesillas, din 1494 ;

-Inchizitia ;

-“razboaiele religioase” sau "razboaiele sfinte", respectiv

cruciadele;

Au dreptate, analistii care afirma ca reflectia geopolitica a avut în trecut (în trecutul recent, adica de când este folosit termenul ca atare) "o puternica tendinta de a minimiza factorii religiosi"2. Acestia fiind, practic, doar enumerati la cauzele unor conflicte, desi, în unele cazuri, au constituit elementul esential al acestora.

II .Ce fel de factor geopolitic este religia ?

Apare, în mod firesc, o întrebare: este religia un factor geopolitic de prim ordin, asadar se afla la originea unor procese/fenomene geopolitice, sau numai de ordin secundar ?

De obicei este dat ca exemplu de importanta religiei ca factor geopolitic crearea statului Pakistan. Astfel, dupa mai bine de un secol de stapânire britanica, Viceregatul Indiei ("perla Coroanei britanice") este împartit, în 1947, pe criterii confesionale, în doua state distincte:

a) Uniunea Indiana (religia hindusa) ;

b) Pakistan (religia islamica).

Pakistan era alcatuit din doua teritorii situate la aproape 2 000 de km unul de celalalt:

-Pakistanul de Vest – axat pe valea fluviului Indus si desfasurat între Muntii Himalaya si tarmul Oceanului Indian si

-Pakistanul de Est – în delta fluviului Gange-Brahmaputra si câmpia din apropiere.

Trebuie sa includem în aceasta categorie si transformarea Imperiului Iranului în Republica Islamica Iran, datorita evenimentelor din urma cu aproape 30 de ani. Dupa ce sahinsahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr a parasit (nu a abdicat) tara în 1979,revolutia islamica de inspiratie Khomeiny - numita astfel dupa ayatolahul omonim, Ruhollah

Khomeiny (1900-1989), ce traia în exil la Paris - instituie un Consiliu Revolutionar Islamic, în frunte cu acesta, care proclama, la 1 aprilie 1979, Republica Islamica Iran.

Noua Constitutie, aprobata de un referendum (2-3 decembrie 1979), transforma Iranul într-un stat confesional islamic, condus de clerul musulman la toate nivelurile societatii dupa preceptele traditionale ale Coranului, respingând toate celelalte valori, cu precadere cele americane si europene. Si astazi, potrivit Constitutiei, modificata în 1989 (tot prin referendum), Iranul este stat musulman , autoritatea suprema în stat fiind liderul religios.

Daca, în privinta constituirii statului pakistanez, în 1947, factorul hotarâtor a fost religia, ulterior situatia s-a schimbat. Diferentele etnice, lingvistice, culturale etc., agravate de cele economice si politice, au adâncit antagonismul dintre cele doua parti ale tarii, unite practic doar prin religia comuna. Astfel ca, dupa 24 de ani de convietuire, Pakistanul de Est – sprijinit de India, îsi proclama independenta sub numele de Bangladesh.

Totodată, trebuie amintit faptul că unitatea religioasă a unor ţări, în speţă islamul, n-a împiedicat derularea a două războaie soldate cu grele pierderi umane:

-Războiul irakiano-iranian (1980 – 1988, cca. 1 mil. de morţi);

-Războiul irakiano-kuweitian (1990 - 1991).