Capitolele precedente au slujit in aducerea elementelor de disciplina in atentia cititorului. In acestea am parcurs atat elementele incurajatoare cat si pe cele corective, segmentand fiecare component pentru a-i evalua rolul in strategia generala de educare a copilului. Daca ar fi sa evidentiem un singur adevar din aceste capitole acela ar fi ca disciplina (educatia) biblica nu este un teren de opinii subiective. Mai degraba, aceasta este reprezentata printr-o metoda obiectiva de corectare si incurajare a inimii copilului de a face binele, de a-l iubi pe Dumnezeu, si de a le sluji altora.
Scopul acestui capitol este de a pune in lumina relatia existenta intre principiile disciplinei si comportamentele cele mai intalnite la varstele copilariei timpurii. Aceste comportamente includ scancitul, apucaturile, scenele temperamentale, mintitul, vorbitul urat, cearta dintre frati si surori, hiperactivitatea, si altele. (la momentul potrivit termenii vor fi explicati) Dorim sa ne facem cunoscuta pozitia de la bun inceput. Desi toti copiii au tendinta de a avea astfel de comportamente, si de regula o fac daca vad ca le ating scopurile dorite, aceste probleme de comportament nu pot scapa controlului parintesc. Si mai important este faptul ca parintii vor incuraja sau vor descuraja aceste purtari prin felul in care ei insisi se poarta. Acest proces este denumit educarea prin consolidare. De obicei, in spatele actiunilor unui copil se afla niste motive. Pentru a-si atinge scopurile sale, copilul poate apela la metode care sa-l ajute (sa obtina ce doreste) si poate renunta la cele ce nu-i sunt de folos. Orice purtare care este sprijinita de parinti este numita educare prin consolidare. Purtarea care este descurajata de acestia este numita educarea prin descurajare. Atat purtarea buna cat si cea rea poate fi supusa educatiei prin consolidare. Daca parintii cedeaza scancitului copilului lor (din dorinta de a obtine ceva de la ei cu orice pret, acesta o cere insistent cu o voce plangacioasa; n. tr.), ii consolideaza (incurajeaza) respectivul comportament. Daca iau masuri imediate de a corecta si a preveni scancitul, atunci ei il descurajeaza. Daca un copil este laudat pentru bunavointa ce-l caracterizeaza, cum ar fi faptul ca-si face patul singur dimineata fara sa i se spuna, comportamentul respectiv va fi cimentat (consolidat) in el. Cand nu-i sunt aduse nici un fel de laude atunci obiceiul respectiv este descurajat. Parintii trebuie sa fie in stare sa recunoasca beneficiile si obligatiile educatiei prin consolidare. Purtarea pozitiva trebuie incurajata, iar cea negativa, descurajata.
Scancitul este o forma inacceptabila de comunicare care devine suparatoare pentru cel ce o aude, daca nu se intervine. Pe langa ca este suparatoare, adesea reprezinta o contestare subtila a autoritatii parintesti.
Scancitul este o deprindere invatata, nu un semnal al unor profunde tulburari emotionale. Exista doua motive pentru care copiii incearca metoda scancitul. In ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
