Problema iliricului

In esenta ei, politica papala cu privire la Balcani in secolul IX se baza pe ideea restaurarii deciziei Iliricului. In aceasta privinta toti papii, incepand din perioada iconoclasta, n-au incetat sa ceara dreptul de jurisdictie asupra acestei provincii pe care de altfel Roma nu il administrase niciodata direct. Intre anii 860 si 882, papii Nicolae I (858 876), Adrian al II-lea (867 872) si Ioan al VIII-lea (872 882) au crezut ca au prilejul favorabil de a restabili vechea dioceza ilirica, scoasa de sub jurisdictia Romei de imparatii bizantini in secolul VIII.

Aceasta idee parea posibila pe baza mai multor evenimente: inaintarea francilor in Pannonia, criza fotiana in Biserica bizantina si politica bisericeasca sovaitoare a unor conducatori locali, ca Rastislav in Moravia, Boris Mihail in Bulgaria si principii croati.

Papalitatea avusese unele succese, exercitandu-si influenta peste partea apuseana a Iliricului, folosind misionari franci si romani printre croati in prima jumatate a secolului al IX-lea. Clerul latin a venit in vestul Balcanilor din imperiul caroligian si din patriarhatul de Aquilea. Ducii: Borna (+821), Mislav, Trpimir (845 864) si Domagoj (864 877) erau crestini si vasali francezilor. Interesul papal s-a extins in mod logic la Bulgaria, de vreme ce o parte a acestei tari apartinea odinioara Iliricului. Cand Boris-Mihail s-a indreptat spre Roma dupa ce fusese botezat de un episcop grec in 863/864 si a cerut clerului latin sa organizeze Biserica bulgara, initiativa lui a fost bine primita de papa Nicolae I. Doar ca nu stia cui se adreseaza: unui pontif caruia ideea de autonomie si cu atat mai putin cea de autocefalie ii era total straina si opusa intentiilor de centralizare totala pe care cauta sa le puna in practica. Papa a vazut imediat un bun prilej de a restabili dioceza ilirica, intemeind episcopi in Bulgaria si Croatia. Urmasul lui Nicolae I, Adrian al II-lea ii va duce planurile mai departe, punand aceste eparhii sub jurisdictia arhiepiscopiei de Sirmiun, reactivata in 869. Sub aceeasi jurisdictie au fost plasate si unitatile bisericesti din teritoriile altor principi slavi apuseni: Chozil si Rastislav. Interesul deosebit al problemei se vede din demersul diplomatic constant, papalitatea purtand o vasta corespondenta cu imparatii Mihail al III-lea (843 867) si Vasile I (867 886) si cu patriarhii Fotie (858 867; 877 886) si Ignatie (842 858; 867 877). Cancelaria pontificala a trimis numeroase scrisori in Bulgaria, dintre care se pastreaza 22. Reprezentantii papali au participat la doua sinoade in Constantinopol (869/870 si 879/880) purtand mesaje pontificale cu referire la problema bulgarilor. O misiune de 4 ani condusa de episcopi latini s-a desfasurat in Bulgaria.

In 869 papa Adrian al II-lea l-a ridicat pe Metodie la rangul de arhiepiscop de Sirminm. S-a crezut ca papii Nicolae I si Adrian al II-lea au fost de acord cu intemeierea unei arhiepiscopii bulgare pe la 860, dar faptul acesta ...