Prefigurarea Euharistiei în Vechiul Legământ

Extras din referat Cum descarc?

De la inceputul lumii, asa cum aflam din Scriptura Vechiului Testament, omul simtea nevoia sa-I aduca lui Dumnezeu in rugaciune ce avea el mai de pret. 
Experimentandu-si conditia cazuta si ravnind dupa viata cea adevarata, omul a adus jertfa din ce avea mai bun. Dar aceste jertfe nu-i puteau mantui pe oameni din robia pacatului si a mortii. Adevarata jertfa a fost cea a Fiului lui Dumnezeu, care a descoperit adevaratul sens al sacrificiului: auto-daruirea totala. 
In El, atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe Fiul Sau si in acelasi timp, atat a iubit omul pe Dumnezeu ca I s-a daruit pana la capat. 
Vechiul Testament a fost o prefigurare pentru Noul Testament, dupa cum aflam din Epistola catre Evrei: Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte (Evr. 8, 6) si Legea avand umbra bunurilor viitoare nu poate niciodata sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie (Evr. 10, 1). In Vechiul Testament, Dumnezeu, chemandu-l pe Avraam ii face o fagaduinta prin care se va binecuvanta intregul neam omenesc. ,,Acea promisiune se va derula in istoria lui Israel. De aceea, suntem obligati sa cercetam ,,intregul sfat al lui Dumnezeu", de la Geneza la Apocalipsa. Iar in Vechiul Testament vom gasi o parte, si nu una mica, a descoperirii de Sine si a descoperirii voii lui Dumnezeu fata de toti muritorii" .
Tot in Epistola catre Evrei descoperim un paralelism intre Vechiul Legamant si cel Nou: Moise, dupa ce a rostit de fata cu tot poporul toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea, si pe tot poporul si a zis: Acesta este sangele testamentului pe care l-a poruncit voua Dumnezeu (Evr. 9, 19).
Iar in Evanghelia dupa Matei citim: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor (Mt. 26, 28).
Aceasta afirmatie a lui Hristos, care inaugureaza o noua Jertfa si un Nou Legamant, este in stransa legatura cu Vechiul Legamant, facut de Dumnezeu cu poporul Sau pe muntele Sinai. Avem de-a face aici cu una dintre prefigurarile cele mai importante ale Sfintei Euharistii. Daca pentru omul de azi ,,sangele testamentului" nu mai spune nimic, pentru semiti, un testament (o alianta, un legamant), incheiat prin sange, insemna un pact de sange: intre cei doi se crea o legatura de rudenie, de sange. Sangele insemna viata, iar prin sangele aliantei li se comunica celor doi o viata noua, o viata comuna; ei deveneau frati de sange. 
Asa cum prin jertfa de pe Sinai s-a incheiat Vechiul Legamant care l-a consacrat pe poporul lui Israel ca si popor ales, tot asa si Jertfa lui Hristos, daruirea Trupului si a Sangelui Sau pentru viata lumii, intemeiaza noul popor al lui Dumnezeu. Din Noul Legamant pe care Hristos l-a incheiat cu oamenii se va naste Biserica. Daca Vechiul Legamant sarbatorea eliberarea din robia egipteana si evenimentul de pe muntele Sinai, in Jertfa lui Hristos, se infaptuieste eliberarea tuturor oamenilor de pacat si comuniunea cu Sfanta Treime.
Evangheliile il prezinta pe Hristos ca pe Cel in care s-au implinit profetiile. In ele se regaseste descrierea pe care Isaia o face ,,Slujitorului lui Yahwe" (Is. 53, 11), Cel nevinovat care a luat asupra Sa pacatele si suferintele oamenilor. 
Asa cum Hristos, in taina mortii si a invierii Sale, trece de la moarte la viata, tot asa Biserica, primeste din impartasirea cu Sfanta Euharistie, dezrobirea din pacat si intrarea in comuniunea cu Sfanta Treime.
O prefigurare euharistica avem si in Cartea Facerii: Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt. Si a binecuvantat Melchisedec pe Avram si a zis: Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantuui. Si binecuvantat sa fie Dumnezeul cel Preainalt, care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale! (14, 18-20). In Psalmul 109, regele David este prezentat ca si continuator al preotiei lui Melchisedec: Juratu-S-a Domnul si nu-I va parea rau: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec (109, 4).

Fisiere in arhiva (1):

 Prefigurarea Euharistiei in Vechiul Legamant.doc