Predică la Duminica a III-a

Sfanta noastra Biserica praznuieste astazi duminica sfintelor femei mironosite.

Sfintii parinti au gasit de cuviinta ca in aceasta duminica sa se faca pomenirea sfintelor femei mironosite dimpreuna cu Iosif si Nicodim cei care au ingropat trupul Domnului Hristos. Este impresionant si vrednic de toata lauda curajul acestor femei credincioase. Fapta lor dovedeste dragoste, devotament, iar mai mult decat orice, recunostinta. Daca pentru Domnul Hristos Saptamana Patimilor a fost durere si suferinta, acelasi lucru putem spune si despre aceste femei binecuvantate care impreuna cu Maica Sa au petrecut o saptamana plina de lacrimi si jale pana la Invierea Izbavitorului din mormant. Siroaie de lacrimi le-au curs din ochi inca din Betania, cand Mantuitorul se despartea de Prea Curata Sa Maica si mergea la Ierusalim ca sa patimeasca. Prea Curata Fecioara a fost insotita, mangaiata si inconjurata intotdeauna de aceste minunate femei. Sa urmarim mai indeaproape rolul ce l-au jucat aceste sfinte mironosite in vremea Patimilor lui Iisus. Cand toti ucenicii s-au imprastiat de frica iudeilor, ele au fost martore la toate cele intamplate pe dealul Golgotei. Privelistea rastignirii a trei oameni este un lucru destul de insemnat ca sa atraga o mare multime de popor acolo. Unii venira din ura inversunata ca sa vada cum scapa de cel mai mare dusman al lor - Iisus. Acestia erau preotii, carturarii si fariseii. Altii venisera din curiozitate si asa In scurt timp s-au unit cu toti in batjocuri, in cuvinte si in gesturi impotriva lui Iisus. Unii strigau, altii scoteau limbile strambandu-se spre Iisus, iar altii clatinau cu capetele si suierau un fel de Huo! ? , cum se zice la cineva care e vrednic de hula. Niciodata omul nu s-a aratat mai rau ca atunci. Tot iadul se stransese in acel loc ca sa-i indemne sa-L huleasca de Dumnezeu. De obicei, oamenii au multa mila de cei ce sufera, mai ales de cei ce mor, oricare ar fi pricina mortii lor, dar acum nu mai era asa. Nu este priveliste mai zguduitoare ca privelistea rastignirii Domnului Hristos. Sa privim o clipa mai atenti si sa ne inchipuim ca suntem amestecati prin multimea aceea de pe Golgota. Uitati-va la fata lui Iisus care a fost lovita cu pumnii, umflata si invinetita, apoi a fost scuipat, iar pe cruce siroaie de sange I se prelingeau din cauza spinilor, deoarece pe cap avea o cununa de spini peste care a fost lovit, iar acestia se infigeau adanc in pielea capului Sau. Spatele Lui era zdrelit de loviturile bicelor. Priviti mainile si picioarele strapunse de piroane; priviti la trupul Lui gol si despuiat cum atarna intre cer si pamant. Pamantul se lepadase de El, cerul inca nu-L primea si cine-I putea masura durerile sufletului Sau? Ocara Imi rupe inima? se spune in psalmi. Fariseii si carturarii isi bat joc de puterea Lui mantuitoare si-I zic: Pe altii i-a mantuit, dar pe Sine nu se poate mantui! ? Cand Iisus striga la cer zicand: Eli, Eli, Lama Sabachtani?! ? ? ceea ce ...