Persoana și activitatea lui Mesia după Pentateuh

PROTOEVANGHELIA

In fruntea textelor mesianice ale Vechiului Testament stau celebrele cuvinte ,,vrajmasie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei. Acela va sfarama capul tau si tu vei musca calcaiul Lui". Aceasta e cea mai veche profetie mesianica. Prioritatea cronologica ii este contestata de unii, iar caracterul mesianic al textului trecut cu vederea de altii. Dar ideea mesianica ia fiinta odata cu caderea omului. Aceasta viziune clara a adevarului o are omul inca de la inceput. Dumnezeu, in care credea Adam, ar fi ramas fara prestigiu daca deodata cu prabusirea nu i-ar fi sadit omului in suflet si nadejdea intr-un ajutor. Expresia bucuriei la nasterea primului copil marturiseste ca protoparintii nostri s-au dus cu gandul la Omul fagaduit de Dumnezeu. Constiinta clara a unei vieti noi este infipta si in gandul lui Lameh, care ,,nascand prunc" spune ca il va mangaia de munca si de truda mainilor.

,,Vrajmasie voi pune intre tine si intre femeie". Pronumele ,,tine" se refera la sarpe, cel mai intelept dintre toate vietatile campului. Biblia se gandeste la un anumit sarpe, la un sarpe siret si diplomat, pe care capitolul 3 il pune intr-un raport de egalitate cu barbatul si in unul de superioritate intelectuala fata de femeie. In Vechiul Testament sarpele de aici e numit uneori diavol (ex. Intelepciunea lui Solomon). In Noul Testament ,,sarpele cel vechi" se cheama: satana, diavol, balaurul cel mare care inseala pe toata lumea (Apocalipsa 12).

Din comentariile Sf. Ioan Gura de Aur, a Fericitului Augustin si a altora reiese ca traditia vede in sarpe un instrument. In cartile lor gasesti adevarate rezumate ale invataturii despre ingerul rebel. Sf. Augustin spune ca ceea ce se spune despre sarpe se refera la acela care a lucrat prin sarpe. Cei mai multi teologi merg pe aceasta interpretare. De aici rezulta ca sarpele a fost real, dar a reprezentat pe diavol. Cine e femeia din versetul 15? Femeia e Eva, iar samanta ei sunt urmasii Evei, omenirea intreaga. Unii vad aici o femeie a viitorului, pe Maria, iar prin samanta ei inteleg un om al viitorului, pe Iisus, fiul Mariei. Multi ar dori ca femeia sa fie Eva si Maria totodata, Eva in sens literar, Maria in sens spiritual. Contextul nu admite sa ne gandim decat la Eva. ,,Samanta" exprima descendenta femeii. Folosindu-se la plural acest cuvant, el este interpretat ca insemnand copii. Prin aceasta interpretare Mantuitorul fagaduit nu-i exclus, el este doar unul din multimea de urmasi ai femeii Eva. ,,Samanta sarpelui" sunt serpii ca urmasi ai acestei reptile, care reprezinta insa colectiv raul din lume, iar individual pe diavol.

In partea a doua a frazei, obiect de discutie e pronumele ,,acela". In textul nostru pronumele e la singular si atunci determina pe un individ. Traducerea Septuagintei s-a gandit la un barbat al viitorului, iar Vulgata in traducere il refera la femeie. Insa pronumele ,,hu" se refera la samanta, nu la femeie.

O greutate o prezinta si verbul ,,a sfarama". El a fost tradus si cu notiunea de ,,a musca", nu numai pentru ca acest dublu inteles al verbului exprima mai potrivit pozitia intre cei doi vrajmasi ci pentru ca aceasta este ideea versului: sarpele poate musca numai partea inferioara a corpului omenesc, picioarele, muscatura care nu e totdeauna mortala cum e cazul cu sfaramarea capului. Sfaramarea capului indica asadar nimicirea totala a vrajmasului, cata vreme muscarea calcaiului indica numai un succes partial. Din cele expuse rezulta clar structura profetica a versetului. Convingerea despre mesianismul acestui verset o avea si Sf. Pavel, caruia textul ii serveste drept baza pentru Romani 16, 20, unde in loc de ,,samanta femeii" Sf Pavel spune ,,domnul pacii". Din perspectiva textului de la Romani, textul de la Facere primeste urmatoarea talcuire: urmasul femeii e de origine divina, sarpele indica pe satana, iar razboiul initiat la Facere 3, 15 sfarseste cu o victorie totala in favoarea ilustrului urmas al femeii. Cu acest inteles a trecut si in Sf Traditie. Abia tarziu de tot continutul mesianic al versetului a fost contestat de unii, majoritatea admitand insa caracterul lui mesianic. Rezultatul este deci urmatorul: in decursul vietii ei, omenirea are de luptat cu raul, sub toate formele lui; in sfarsit printr-un celebru urmas al ei va iesi invingatoare din lupta in care vrajmasul Satana, agresorul permanent al omului isi apara cu indarjire sfera sa de interese. Astfel avem in aceasta sentinta divina ceea ce cu tot dreptul se numeste Protoevanghelia sau prima veste buna.