Persecuțiile împotriva creștinilor în timpul Împăratului Dioclețian

1. Climat general

“Pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri”(Matei 10,32).

Acestea sunt cuvintele Mantuitorului Hristos care au intarit in credinta si au imbarbatat pe multi dintre crestini spre a fi statornici si marturisitori ai credintei in Invierea mortilor.

Intruparea Mantuitorului si activitatea sa pamanteasca (minunile asupra oamenilor, asupra naturii, Invierea Sa din morti, Inaltarea la Cer) au atras pe foarte multi la crestinism. Cu toate acestea insa a atras si ura multora, in special a conducatorilor statului, care au incercat mereu sa opreasca aceasta propovaduire a adevaratei credinte prin diverse cai. Demersurile lor insa nu au avut rezultatele scontate datorita ardorii in credinta de care au dat dovada dintotdeauna adevaratii crestini.

In primele secole crestinismul a fost o religie interzisa. Cei care se declarau crestini erau privati de anumite drepturi datorita neinchinarii lor la idoli. Paganii considerau credinta crestina ca nefiind cea adevarata si nu au incercat doar sa opreasca propovaduirea ei ci si intoarcerea celor care s-au botezat crestini la inchinarea la idoli. Astfel, adevaratii crestini s-au impotrivit acestui lucru, chiar daca asupritorii au recurs la cele mai groaznice moduri de tortura. Acesti adevarati propovaduitori ai credintei, care prin exemplul dat celorlalti au atras la crestinism pe multi dintre cei necredinciosi, s-au invrednicit a purta cununa muceniceasca.

Asupritorii crestinismului nu au fost putini, insa in aceasta lucrare ne vom opri asupra unuia singur si anume Diocletian, unul dintre cei mai violenti regi pe care i-a avut Imperiul Roman si unul dintre cei mai inversunati dusmani ai crestinismului.

Lucrarea de fata nu are pretentia a fi una exhaustiva ci doar incearca sa faca o prezentare a cauzelor care au dus la persecutiile in masa impotriva crestinilor, a modului in care erau persecutati si a tariei in credinta de care au dat dovada foarte multi dintre ei.

2. Tratare

a) Cauze generale ale persecutiilor

Prigoana sau persecutia semnifica o perioada de pedepse sistematice aplicate unor oameni pentru ca au aderat la o anumita conceptie religioasa . Persecutiile sistematice incep odata cu guvernul imperiului roman. Desi toleranti fata de conceptiile religioase straine in general, romanii s-au lovit de crestini in problema inchinarii la Cezar. Persecutiile au inceput ca o reactie sociala, devenind mai tarziu politice. Cauzele care au condus la aparitia persecutiilor pot fi grupate in 3 categorii:

• Cauze politice

Este cunoscut tuturor faptul ca in intreg Imperiul Roman religia oficiala era cea politeista. Aici intalnim ceva unic, ceva ce nu gasim la popoarele de atunci, cultul împaratului si al zeitei Roma, care constituia de fapt o manifestare de loialitate politica fata de puterea Romei si a împaratu¬lui, de la care crestinii se sustrageau, caci ei adorau pe Dumnezeul cel adevarat, Creatorul cerului si al pamântului. Aceasta a constituit una din cauzele principale ale persecutiilor. Refuzul crestinilor de a adora pe împarat ca zeu era socotit ca act de impietate si o ofensa adusa majestatii imperiale. Refu¬zând sa accepte cultul zeilor, în general, crestinismul era învinuit si pentru crima de ofensa a religiei si a divinitatii.

• Cauze social-morale

Paganii, prin ura si prejudecatile lor, nu au inteles Taina Sfintei Impartasanii, în care pâinea si vinul sunt prefacute, prin Sfântul Duh, în Trupul si Sângele lui Iisus Hristos, ci considerau acestea ca fiind un act de canibalism in care erau jertfiti copii. O alta neintelegere apare si asupra agapelor crestine la care paganii considerau ca participantii se dedau la desfrâu si comit chiar incesturi.