Păcatul mândriei - comandamentul general al patimilor

Extras din referat Cum descarc?

INTRODUCERE 
Pacatul este impotrivirea sau opunerea vointei noastre fata de Dumnezeu. Prin exercitarea vointei libere, omul are putinta de a implini sau de a nu implini legea morala. Atunci cand omul implineste legea morala, reuseste sa paseasca pe calea virtutii, iar daca nu o implineste ajunge pe calea pacatului.
O fapta rea contituie un pacat, dar daca acesta ramane izolat in cel pacatos si atrage dupa sine si alte pacate, prin repetarea acestora, omul isi castiga o dispozitie permanenta spre pacat, adica o simtire si o vointa indreptata intotdeauna spre rau. Pacatul habitual duce la patima, iar aceasta este o dispozitie sufleteasca statornica spre rau, sau o permanenta a pacatului. La o persoana stapanita de o astfel de dispozitie se refera cuvintele psalmistului: ,, Cu blestemul s-a imbracat precum cu o haina, ca apa i-a intrat in maruntaie si ca uleiul in oase" ( Ps 108, 17). 
Patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta omeneasca. Atat numele latinesc, passiones, cat si cel romanesc, arata ca omul este adus prin ele la o stare de pasivitate, de robie. Ele coplesesc vointa, incat omul patimilor nu mai este om al vointei, ci se spune despre el ca este un om stapanit, robit, purtat de patimi. In patimi se manifesta o sete fara margini, care asi cauta astampararea, si nu si-o poate gasi. 
Sfantul Maxim Marturisitorul spune faptul ca omul patimas se afla intr-o continua preocupare cu nimicul, caci cauta sa-si astampere setea infinita cu nimicul patimilor sale, o data ce obiectele pe care le inghit acelea se transforma in nimic, fiind prin firea lor reductibile la nimic.
Modul starnirii patimilor este in esenta acelasi cu modul zamislirii lor, atat doar ca zamislirea este mai grea decat starnirea , neexistand inca patima in noi ca o fiara adormita ce are doar sa se trezeasca. 
In toate scrierile duhovnicesti ortodoxe se repeta, ca mod al starnirii patimilor in orice imprejurare, schema urmatoare: Satana arunca in mintea noastra un gand de pacat, asa-zisul atac, pe care credem ca putem sa-l traducem si prin momeala. El este prima rasarire a gandului simplu ca am putea savarsi cutare fapta pacatoasa, infatisandu-se in fata mintii ca o simpla posibilitate. El inca nu este pacat, pentru ca noi nu am luat inca fata de el nici o atitudine. Nu are decat un caracter teoretic deoarece nu l-am produs noi, parca nici nu ne priveste pe noi, care suntem ocupati cu toata fiinta de altceva. 
Pacatele pot sa staruie in noi, dar si in acest caz, daca nu le multiplicam, nu le dezvoltam in imagini si nu asociem cu ele o placere, ele nu sunt pacate. Pacate sunt abia gandurile pe care le rodim noi din acel atac al satanei, dar ele nu ni se impun cu sila, ca o crestere dintr-un pacat stramosesc, ce l-am purtat in noi, sau ca o coplesire a noastra, fara sa vrem, de catre puterea satanica.

Fisiere in arhiva (1):

 Pacatul mandriei - comandamentul general al patimilor.docx

Bibliografie

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, E.I.M.B.O.R., Bucuresti, 1997.
2. Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean, Morala crestina, editia a V-a, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2006.
3. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, E.I.M.B.O.R, Bucuresti, 2002.
4. Filocalia I, Despre Botez, E.I.M.B.O.R., Bucuresti, 2008.
5. Ioan Scararul, Scara Raiului, Ed. Invierea, arhiepiscopia Timisoarei, 2007.
6. Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi si Virtuti V, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2007.
7. Filocalia I, Despre mandrie, E.I.M.B.O.R., Bucuresti, 2008.
8. Sfantul Grigorie de Nyssa, Viata lui Moise, P.S.B, nr. 29, Ed. I.O.M.B.O.R., Bucuresti, 1982.
9. Sfantul Grigorie de Nyssa, Rugaciunea Domneasca, P.S.B, nr. 29, E.I.M.B.O.R., Bucuresti, 1982.