Moscheea

Moscheea (arabă "masjid") este un lăcaş de cult, pentru musulmani, unde aceştia se roagă şi se întrunesc în scopul unor activităţi de educaţie religioasă. Fiecare moschee are un imam care conduce rugăciunile. Primele moschei au apărut în secolul al VII-lea. Cele mai importante moschei sunt Moscheea Quba şi Al-Masjid al-Nabawi din Medina, apoi, Moscheea Al Aksa din Ierusalim, moscheea Omaiazilor din Damasc etc. Moscheile erau specifice Peninsulei Arabe, însă s-au răspândit odată cu religia islamică în multe alte zone ale lumii.

Cuvântul moschee provine în limba română din cuvântul francez mosquée, care la rândul său provine prin mediere italiană şi spaniolă din termenul arab "masjid" (loc de închinăciune). Moscheile construite în alte zone decât cele arabe împrumută elemente arhitecturale din zonele respective. Cele din China împrumută stilul arhitectonic specific chinezesc, mai precis forma şi culoarea pagodelor, pe când în Europa întâlnim moschei cu influenţe arhitecturale europene. Moscheea este locul unde musulmanii socializează conform tradiţiei islamice. Cea mai importantă perioadă a anului in tradiţia islamică este Ramadan-ul, când musulmanii merg foarte des la moschee pentru a se ruga şi a îndeplini datinile. Conform tradiţiei, musulmanii nu au acces în moschee decât după ce se spală şi îşi lasă încălţămintea la intrare. Conform Coranului femeile se pot ruga acasă, dar şi la moschee. Rugăciunile se ţin în sala de rugăciuni a moschei unde există locuri separate de rugăciuni pentru femei şi bărbaţi. Barbaţii musulmani, la nevoie, se pot ruga la ceasurile potrivite şi în afara moscheii, în orice loc s-ar găsi.

Arhitectura originală a moscheilor prevede construirea unor cupole deasupra centrului sălii de rugăciuni, precum si minarete, de asemenea şi grădini interioare unde credincioşii musulmani se pot odihni. Moscheile construite în zonele cu populaţie minoritară musulmană sunt utilizate nu numai ca lăcaş de cult, ci şi ca loc de întruniri, inclusiv mitinguri de protest ale acestora. Astfel în urma conflictelor în jurul unor revendicări religioase, naţionale şi sociale între populaţia islamică şi cea de alte etnii şi confesiuni majoritare se pot ivi conflicte între populaţia majoritară şi musulmani, precum si in urma unor atatari rasiste sau de ura religioasa apar uneori acte de vandalism până la atacuri cu bombă contra unor moschei. Un exemplu este Moscheea Babri din India, distrusă de hinduşii extremişti în 1992. Începând cu anii '80, Arabia Saudită a finanţat un proiect de construcţie a moscheilor în toată lumea în valoare de miliarde de dolari din care s-au construit în total 1500 de moschei.

Primele moschei

După credinţele islamice, cel mai important loc sacru islamic este sanctuarul Kaaba din Mecca, Arabia Saudită, construit de profetul Ibrahim (Avraam) şi fiul său Ismail (Ismael) după voinţa lui Allah (Dumnezeu), însă cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina.

Influenţe arhitecturale în construirea moscheilor

Arhitectura moscheilor diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare. Un exemplu elocvent este Egiptul unde se întâlnesc un mare număr de moschei ce au fost construite începând cu anul 640, o dată cu cucerirea ţării de către arabii musulmani. Moscheile clădite în Sicilia şi Spania şi-au păstrat un stil original arab sau maur, neîmprumutând elemente arhitecturale specifice zonei.

În vestul Chinei, în Turkestanul chinez sau Uiguria, moscheile seamănă mai mult cu cele arabe, dar pe măsură ce se înaintează spre est apar tot mai mult elemente arhitecturale chinezeşti îmbinate cu cele arabe. Primele moschei din China au fost ridicate în secolul XVIII în localitatea chineză Xi'an, cea mai cunoscută fiind Marea moschee din Xi'an. Această moschee a adoptat o arhitectură tradiţională chinenezească, fiind diferenţiată de celelalte moschee prin faptul că are acoperişul galben, după tipicul templelor budiste.

În secolul al XV-lea , moscheile au început să apară şi în Indonezia în primul rând în insulele Java şi Sumatra. Arhitectura budistă, hindusă sau chineză a influenţat şi aici aspectul moscheelor.

Moscheile indoneziene sunt construite fără cupole, nerespectând linia arhitecturală arabă, în schimb au acoperişuri etajate asemanator cu pagodele sau templele hinduse balineze, stil folosit încă şi azi. Un număr important de moschei vechi au rămas intacte şi astăzi pe coasta de nord a insulei Java, printre acestea aflându-se Mesjid Agung din Demak construită în 1474 şi Marea moschee din Yogyakarta. Stilul moscheilor javaneze a influenţat şi arhitectura celor din ţările apropiate acesteia precum: Malaysia, Brunei, şi Filipine.

În India moscheile au apărut în timpul Imperiului Mogul în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, unde s-au distins şi ele printr-o arhitectură proprie locului, ca de pilda Jama Masjid din Delhi.

În Imperiul Otoman, al cărui nucleu principal a fost Turcia de azi, moscheile au apărut o dată cu primii turci musulmani. Unele moschei precum Hagia Sophia din Istanbulul de azi, au fost mai întâi biserici sau catedrale ale Imperiului Bizantin, după care au fost transformate în moschei, ceea ce le explică stilul arhitectonic. Specific moscheilor otomane erau plafoanele înalte, minaretele multiple şi faţadele largi îmbinate cu elemente tradiţionale precum mihrab-ul. Astăzi Turcia deţine un mare numar de moschei cu arhitectură tipică otomană.

În Europa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare o dată cu venirea musulmanilor pe continent. Oraşe mari precum Roma, Londra şi München, deţin moschei ce au fost cladite dupa cerintele arhitecturii tradiţionale arabe cu domuri şi minarete. Moschee mai mici se pot întâlni de asemenea în zonele suburbane ale marilor oraşe europene, un exemplu fiind Moscheea Shah Jahan din Woking, Marea Britanie. In zonele Europei care au fost sub dominatie otomana ca Grecia, Bosnia, Albania, Serbia, moscheile au aspectul specific otoman.