Monahismul apusean

1. CONSIDERATII PRELIMINARE:

1. 1. ASPECTE METODOLOGICE. METODA DE STUDIU SI PERIOADA ISTORICA SUPUSA ATENTIEI:

Studiul de fata, care se doreste a fi o incercare cat mai obiectiva de reliefare a modului in care viata monahala a fost organizata si s-a dezvoltat in Apusul Europei, este structurat din punct de vedere metodologic, in cadrul fiecarei subteme, in doua directii principale, in cadrul carora vor fi dezvoltate, intr-o prima faza, elemente de ordin istoric-descriptiv referitoare la dezvoltarea monahismului apusean, pentru ca mai apoi sa fie enuntate o serie de concluzii sau succinte caracterizari ale proceselor interne ce au stat la baza dezvoltarii monahismului de tip apusean.

In acest sens, in ceea ce priveste modul in care consideram sa evidentiem din punct de vedere stiintific tema de studiu propusa, vom proceda metodic la descompunerea fiecarei teme principale in sectiuni interne, pentru ca mai apoi, in faza interpretativa, sa reluam in discutie ideile fundamentale enuntate si sa incercam sa reconstruim realitatea istorica in desfasurarea ei.

In acest sens, urmam metoda istorica pe care o propune Raymond Aron, care considera ca: ,,Aceasta dialectica a detasarii si a apropierii... dezvaluie telul autentic al stiintei istorice. Aceasta, ca orice reflectie, este, ca sa spunem asa, pe cat de practica, pe atat de teoretica. Ideile pe care le cercetam vrem sa le integram in sistemul actual, monumentele transmise sunt chemate sa ne imbogateasca cultura, existentele pe care le reconstruim trebuie sa serveasca drept exemple sau drept referinte, intrucat omul nu se recunoaste si nu se determina decat prin confruntare" .

Trebuie sa mai evidentiem, in acelasi rand, faptul ca perioada istorica asupra careia ne vom indrepta atentia in cadrul acestui studiu incepe cu momentele si personalitatile care au contribuit la fondarea monahismului apusean, cu secolul IV, cel in care monahismul occidental se organizeaza in mod efectiv, mergand pana in secolele XIV - XV, care marcheaza epoca in care vor lua fiinta ultimele ordine calugaresti apusene importante.

1. 2. ACTUALITATEA SUBIECTULUI SI RELEVANTA SA IN CONTEXTUL DIALOGULUI INTERCONFESIONAL:

In ceea ce priveste reflectarea subiectului de fata in literatura teologica romaneasca, trebuie afirmat faptul ca acesta nu s-a bucurat de o reflectare larga, probabil si datorita faptului ca indreptarea studiilor teologice inspre descoperirea patrimoniului crestin comun, intr-un demers lipsit de partinire, dand dovada de obiectivitate, se afla intre preocuparile teologilor ortodocsi romani doar de putini ani, ceea ce explica situatia de fapt evidentiata.

Actualitatea subiectului prezentat este cu atat mai pregnanta daca ne gandim ca, in lumea crestina, Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica sunt singurele care detin o viata monahala consacrata, lucru ce le apropie si mai mult in perspectiva descoperirii patrimoniului comun, in vederea dialogului teologic.

Prin urmare, finalitatea acestui studiu consta in aceea de a evidentia modul in care monahismul, unitar la origine, s-a dezvoltat in cele doua Biserici surori, evidentiind acum in mod particular acest proces evolutiv in cadrul Bisericii Apusene.

2. TRATAREA TEMEI:

2. 1. ORIGINILE MONAHISMULUI CRESTIN:

La originea vietii monahale crestine sta dorinta de desavarsire, in acest sens desavarsirea crestina insemnand implinirea datoriei de a pazi toate poruncile lui Dumnezeu .

In secolele primare ale crestinismului, celibatul reprezenta forma cea mai obisnuita a ascezei, pentru ca treptat sa primeasca conotatiile unui martiriu pentru Hristos , a unei morti pentru lume si a unei vietuiri in si cu Hristos.

Sensul primar al cautarii desavarsirii monahale tinea de trairea in cumpatare, de renuntarea la avere si la viata traita in lux, in deplina feciorie si ascultare.

In ceea ce priveste primele exemple de viata monahala crestina, este cunoscut faptul ca inca din secolul III, fecioarele consacrate (virgines consecretae) depuneau un vot de castitate in fata episcopului, primind cu aceasta ocazie, ca semn distinctiv, un val pentru acoperirea capului . Insusi Fericitul Augustin va compune o celebra regula monahala pentru comunitatile de fecioare consacrate, denumita pana astazi ,,regula augustiniana".

Inca de la inceputul secolului IV, monahismul crestin era deja o institutie constituita, castigand multi adepti, prin autoritatea morala pe care o exercita in Biserica .

2. 2. ORGANIZAREA MONAHISMULUI RASARITEAN:

In Orient, viata monahala va lua o amploare deosebita. Astfel, numerosii asceti vor incepe sa formeze grupuri restranse, sub conducerea unui monah mai batran sau mai distins. Este cat se poate de cunoscut faptul ca organizatorul acestui tip de monahism primar a fost Sfantul Antonie cel Mare (251 - 356), pentru ca mai apoi, Sfantul Pahomie (276 - 349), sa organizeze grupurile mari de calugari, ce formau chinovii sau manastiri extinse.

Observam faptul ca monahismul crestin primar, care presupunea trairea in feciorie, in saracie in ascultare si in practicarea ascezei, tocmai pentru a fi ferit de o serie de exagerari sau pericole, ajunge sa fie organizat intr-un mod cat mai conform cu scopul sau, astfel ca apar primele reguli monahale, adevarate acte constitutionale pentru organizarea vietii monahale , ceea ce marcheaza de acum inainte o dezvoltare deosebita a monahismului crestin.