Momentul Îndoielii lui Toma

I. Introducere

Îndoiala este acea stare de neliniște cu care noi ne luptăm. Ne luptăm să scăpam de ea pentru ca să putem trece într-o stare de încredere.

Dintr-un motiv oarecare, ne lăsăm duşi de impresia că îndoiala nu poate fi în nici un caz asociată credinţei. Adevăraţii creştini nu se îndoiesc spunem noi cu convingere, dar acest lucru este o prejudecată. Îndoiala nu reprezintă opusul credinţei; ea este, plastic spus, strămoşul credinţei. Îndoiala nu anulează credinţa, ci îi face loc. De fapt, la fel ca în cazul lui Toma, îndoiala poate fi impulsul vital care să ne conducă spre adevăr.

Oamenii se îndoiesc deobicei deoarece acel lucru de necrezut pe care îl află are un impact foarte mare asupra simțurilor lor și atunci necredința apare din dorința de a li se demonstra concret cu argumente rigide că acele lucruri sunt reale. Îndoiala poate apărea în inima oricui, chiar și în inima celor mai credincioși creștini. De exemplu oricine în viața de zi cu zi dacă primește o veste bună, se bucură și parcă nu-i vine să creadă și la fel și în cazul în care aceasta este o veste proastă, se întristeazăși își dorește să nu fie adevarată, adică în ambele situații apare îndoiala care se află în inima oricui.

În această lucrare am încercat să demonstrez că îndoiala lui Toma nu a fost un lucru rău care să-l înscrie pe nedrept pe Sfântul Apostol în rândul “băieților răi”(aici mă refer la Iuda care la vandut și la Petru care s-a lepădat) deoarece în această necredință a lui s-a concentrat toată necredința Apostolilor și chiar a întregii creștinătăți și astfel această întamplare al cărui protagonist a fost Sfântul Apostol Toma a luminat inimile îndoite ale tuturor celor care nu credeau că Iisus a înviat și astfel atunci,ca și acum în zilele noastre, întâmplarea aceasta a devenit temei prin care credincioșii cred Învierii lui Hristos.

II. Sfântul Apostol Toma – viaţa şi activitatea

după surse biblice şi aghiografice

Sfântul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. Numele de Toma, în aramaică teaoma, tradus în greacă Didymos, înseamnă geamăn. În aramaică şi în ebrai-că, Toma este doar un epitet. La unii creştini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamănul). Nu cunoaştem momentul când a fost chemat la apostolat. Sfânta Scriptură îl menţionează alături de Hristos de trei ori. Prima oară este menţionat, alături de ceilalţi ucenici, când pleacă în Betania ca să-l învieze pe Lazăr. Cu acest prilej, are loc şi a doua menţionare. Mântuitorul este prevenit că fariseii şi cărturarii vor să-l omoare, iar Toma le spune: "să mergem şi noi să murim cu El" (Ioan 11, 16).

Iar cea de-a treia menţiune are loc la Cina cea de Taină, când Hristos le vesteşte ucenicilor că merge la Tatăl să le pregătească loc. Atunci Toma întreabă: "Doamne nu ştim unde Te duci şi cum putem să ştim calea?", iar Mântuitorul îi răspunde: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14, 15-16).

Tradiţia canonică nu păstrează informaţii detaliate despre activitatea misionară a lui Toma după Învierea Mântuitorului. Cu toate acestea, în scrierile unor Sfinţi Părinţi Toma este numit "Apostol al Indiei".

Sfântul Apostol Toma este prăznuit pe data de 6 octombrie. El era din cetatea Galileii şi la început se numea Paneada, iar ca profesie era pescar. Sfântul Apostol a avut bucuria de a trăi in zilele lui Hristos, de a Îl cunoaşte şi de a Îl urma. Deşi nu era un cărturar a fost ales de Hristos şi numărat între cei doisprezece ucenici ai săi, el aducându-I un suflet cinstit şi curajos care-L iubea pană la moarte. Sfânta Evanghelie aminteşte de momentul îndoielii lui Toma faţă de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos însa această îndoiala a lui Toma a dus la sporirea cu şi mai multă putere a credinţei în Biserica lui Hristos.