Mitropolitul Andrei Saguna

Intorcandu-va de la mormantul meu, veti cunoaste pe cine ati pierdut" - Andrei Saguna

ANASTASIE SAGUNA, viitorul inalt ierarh Andrei, s-a nascut la 1 ianuarie 1809, la Miskolc in nordul Ungariei, din parinti aromani, originari de langa Moscopole. In 1814 Naum Saguna, tatal lui Andrei, trece la catolicism. In 1816, Anastasie incepe scoala de la Miskolc. In 1826 termina gimnaziul catolic la calugarii din Pesta. Sub influenta mamei sale, la 29 decembrie 1826 trece la Ortodoxie printr-o declaratie scrisa in limba latina, intr-o vreme cand era dificil a razbi intr-o societate catolica in calitate de ortodox.

Urmeaza filosofia si dreptul la Buda. In 1829, pleaca la Varset si se inscrie la teologie. La 1 noiembrie 1833, intra in monahism si primeste numele Andrei. Iata ce scrie Andrei insusi despre felul cum a urcat primele trepte ale ierahiei ortodoxe. ,,Eu robul lui Dumnedeu Anastasiu Saguna la indurat demandare a Excelentei Sale domnului archiepiscop si metrepolit Stefan Stratimirovici de Kulpin am intrat la novitiat in venerabila manastire Hopova la 15 Aprile 1833. Aici la 12 Octombre al aceluiasi an am imbracat vestmantul rasei si am primit numele Andreiuj, al Sfantului apostol a lui Christos intaiu chematul. In diua de 2 Februarie 1834 fu inaintat diacon prin Excelnta sa in biserica catedrala din Carlovit ( )"

Abuzurile bisericii sarbe asupra romanilor

Intrarea Ardealului sub stapanirea Imperiului Habsburgic, la 1688, avea sa aduca in curand si la o crestere a presiunii din parte Bisericii Catolice. Trecerea mitropolitului Atanasie la Biserica de la Roma in 1701, in schimbul unor avantaje materiale, a insemnat si desfiintarea Mitropoliei Ardealului. Noua Biserica - Unita - nu a avut decat un episcopat, al carui sediu se gaseste astazi la Blaj. A trebuit sa treaca mai bine de un secol si jumatate pana la reinfiintarea Mitropoliei, in urma eforturilor neintrerupte ale lui Andrei Saguna. In perioada actului ,,unirii", la Carlovit se infiinta o mitropolie sarbeasca din Imperiul Habsburgic, sub care aveau sa treaca si eparhia Transilvaniei si a Bucovinei. Diploma imaratului Leopold I din 1690 a permis ca pe teritoriul imparatiei austriece sa treaca peste 36.000 de familii sarbe, impreuna cu patriarhul de Ipek, Arsen Cernovic, ,,asezandu-se dincolo de Sava si Drava spre Dunare in sus", intemeind o noua mitropolie. Un memoriu inaintat in 1783 Curtii din Viena de catre ierarhii bisericii sarbe cerea, printre altele, ca ,,Banatul sa fie dat sarbilor, ca teritoriu sau proventie a lor, indpendente de Ungaria".

In toate acesta perioada sprijinul mitropolitilor sarbi pentru emanciparea romanilor a oscilat. Un episod insa merita sa fie amintit. In cartea ,,Metropolia romanilor ortodocsi din Ungaria si Transilvania" a lui Ilarion Puscariu, se arata ca mitropolitul Stratimirovici ,,a guvernat biserica ortodoxa ani 36-incepand din 1800, punandu-si toate silintele pentrul slavisarea Romanilor" (39). Din epoca lui dateaza cele mai multe nume de familie slavizate la romani, mai ales la cei din Banat. ,,Chiar si prin cerculare se demandase, ca tuturor scolarilor romani sa li se adauga cate un ,,vici" la numele familiar". Au aparut astfel nume ca Iorgovici, Teodorovici, Georgevici, Vasici etc.

Lupta pentru autonomia Transilvaniei, la 1848

Teritoriile romanesti cotropite de Imperiul habsburgic erau divizate in mai multe unitati politico-administrative: Transilvania era "mare principat", cu organizare aparte, Banatul, comitatele din vest si Maramuresul apartineau de Ungaria, iar "ducatul" Bucovinei era subordonat direct guvernului imperial.

In plina epoca de lupta pentru afirmarea natiunilor, dupa Revolutia de la 1848, mitropolitul Iosif Raiacici a actionat impotriva straduintelor romanilor pentru despartirea ierarhiei lor de cea sarba de la Carlovit. Dar tot in acesta epoca, destinul a facut ca unul din fruntasii luptei pentru emanciparea romanilor din Transilvania sa fie mitropolitul Andrei Saguna. Luccrarea pe care a gandit-o in ansamblu Saguna a depasit orizontul timpului sau. Ideile lui au continuat sa fie duse spre indeplinire mai bine de un secol de cei care i-au urmat.

Anul Revolutiei il gaseste episcop. Saguna va propune reinfiintarea mitropoliei romane din Ardeal in programul Adunarii Nationale de le Blaj al revolutionarilor. Dar el nu a fost numai un lider religios al romanilor ci si un mare om politic. Saguna este primul semnatar al unei petitii a fruntasilor romani din Transilvania inaintata ipmaratului in 1849 prin care solicitau infinntarea unui ,,ducat roman", care sa cuprinda pe totii romanii din Imperiul habsburguc, cu administratie in limba romana si reprezentare in Parlamentul de la Viena in raport cu numarul locuitorilor. Unul dintre oamenii de frunte romani care l-au sprijinit pe Saguna a foat Eudoxiu Hurmuzachi din Bucovina. Chiar daca nu s-a reusit unirea romanilor din monarhia austriaca, Hurmuzachi a reusit sa obtina recunoasterea Bucovinei ca ,,ducat independent de Galitia", cu dieta proprie. In cadrul mitropoliei ortodoxe romane Saguna vroia sa intre si eparhia bucovineana.

Premisele unirii tuturor romanilor

Episcopul Saguna nu a lasat nefolosita nici o ocazie pentru realizarea idealului sau. A facut zeci de drumuri pana la Viena si a incercat sa atraga sprijin pentru romani, in baza dreptului istoric, la numeroase conferinte. Mai bine de 15 ani sarbii i s-au opus, rastalmacind canoanele, inventand contra-argumente si motivand ca este vorba de o ambitie personala a lui Saguna. Ierarhii sarbi sustineau ca ,,o metropolie romana, daca s-ar infiinta, nu ar ave drept asupra episcopiilor din Arad, Varset si Timisora, asupra carora are drept metropolia sarbesca, cu atat mai putin ar avea dreptul a incorpora eparchia bucovinena, caci atunci dupa acesta analogie ar pute reclama romanii in timpul cel mai scurt o imparatie daco-romana"-56.