Mărturisirea Dreptei Credințe prin Cultul Ortodox

Extras din referat Cum descarc?

Cultul divin public, inteles ca totalitate a formelor, actelor, riturilor si ceremoniilor liturgice consfintite de Biserica, menite sa puna pe om in legatura cu Dumnezeu, ocupa un loc central in viata si spiritualitatea Bisericii Ortodoxe. Totodata, prin cult, comunitatea credinciosilor isi exprima sentimentele de adorare fata de Dumnezeu, de cinstire fata de sfinti, ,,prietenii lui Dumnezeu", si de preacinstire fata de Maica Domnului, mijlocind prin implinirea lui impartasirea harului dumnezeiesc. Am putea spune, fara teama de a gresi, ca, in Ortodoxie, cultul divin reprezinta centrul si expresia proprie si fundamentala a vietii religioase, este insasi viata Bisericii Ortodoxe.
Asadar, cultul divin se desfasoara in mod necesar avand drept subiect al cultului pe om, luat ca fiinta individuala, atunci cand vorbim despre cultul individual sau personal, si Biserica, adevaratul subiect al cultului, intrucat cultul divin are cu preponderenta un caracter obstesc, iar ca ,,obiect" al cultului, adica Cel catre care se indreapta totalitatea manifestarilor si sentimentelor de adoratie ale Bisericii, este Insusi Dumnezeu, prezent in cultul ortodox, atat in ceea ce priveste unitatea fiintei Sale, cat mai ales treimea Persoanelor Sale , fiecare dintre dumnezeiestile persoane ale Sfintei Treimi, fiind adorata si cinstita cu atributele legate de rolul specific al fiecareia in iconomia mantuirii. 
Avand rolul de a crea o stare de legatura si de comunicare intre Dumnezeu si om, cultul divin public ortodox indeplineste o dubla functie. Prima dintre functiile cultului este functia latreutica, adica cea de adorare a lui Dumnezeu, fata de care ne manifestam sentimentele de evlavie, de recunostinta, admiratie si dragoste, si de cinstire a persoanelor si lucrurilor sfinte aflate in legatura cu Dumnezeu. Cea de a doua functie a cultului divin public este cea harismatica, sacramentala sau sfintitoare, prin care se impartaseste credinciosilor harul lui Dumnezeu, binecuvantarile si darurile Lui cele bogate, necesare cresterii duhovnicesti si mantuirii acestora. 
Pe langa aceste doua functii ale cultului divin se mai poate vorbi si de o a treia functie, considerata de catre unii teologi ca secundara sau auxiliara, desi personal consider ca ar trebui sa isi gaseasca locul ca importanta, alaturi si pe aceeasi pozitie cu celelalte doua deja mentionate, este vorba de functia didactica, catehetica, sau invatatoreasca, prin care se are in vedere propovaduirea adevarului evanghelic in formele specifice ale cultului, cu scopul instruirii credinciosilor in invatatura Mantuitorului Hristos si al intaririi acestora in credinta si cultivarea virtutilor crestine . Altfel spus, cultul crestin, prin formele si randuielile sfintelor slujbe reprezinta o adevarata scoala, o cateheza vie, un autentic, necesar si profund mijloc de educatie crestina. In cult, prin alcatuirea minunata a slujbelor bisericesti si prin inspiratele alcatuiri imnografice, credinciosii au posibilitatea sa descopere adevarurile de credinta ale Bisericii, regulile morale si autentice modele de vietuire crestina, tocmai de aceea cultul divin public ortodox este considerat expresie a invataturii de credinta.
Inca de la inceputul Bisericii, din vremea Sfintilor Apostoli si pana dupa ultimul sinod ecumenic, credinta Bisericii statornicita in formulari dogmatice a cunoscut o marturisire in cult, prin alcatuirile imnografice. Cultul devine astfel, spatiul afirmarii si validarii invataturii dogmatice a Bisericii si mijlocul prin care invatatura devine doxologie, cuvant de preamarire a lui Dumnezeu, Liturghia, Tainele si slujbele Bisericii, fiind expresii imnografice ale Scripturii si ale Traditiei. Se poate afirma ca ,,lex credendi" a teologiei, trece si se preface in cult in ,,lex orandi", cultul in general si Liturghia in special, reprezentand didascalia Bisericii, exprimand credinta Bisericii intr-un mod complex, fiind ,, mediul educativ al sensului de Dumnezeu, de om si al sensului celui mai profund si total al raportului religios in Iisus Hristos, care este miezul Revelatiei. Prin cult si Liturghie in general, se intra si se traieste sacramentul original, Iisus Hristos " .
Cultul ortodox reprezinta modul experiential al teologiei, este teologia traita, tocmai de aceea se poate spune ca Ortodoxia este cea care pastreaza unitatea dintre teologie, cult si trairea crestina, reflectia teologica hranindu-se permanent din traditia vie a Bisericii, din Liturghia si cultul ei. Traditia dogmatica nascandu-se in launtrul Bisericii, nu ramane detasata de viata liturgica, ci la randul ei devine Traditie cultica, doxologica si insasi viata Bisericii, cultul divin devenind astfel, propovaduitor si pastrator al dreptei credinte. Trebuie sa precizam faptul ca invatatura de credinta nu este prezenta in cult in forma sistematica, deoarece cartile de cult nu sunt tratate dogmatice sau definitii sinodale, insa imnele si formularile liturgice ale Bisericii, precum si riturile si ceremoniile cultului, exprima cu evidenta dogma, formele cultului fiind de fapt credinta noastra marturisita, simtita, cantata si, nu in ultimul rand, traita de intreaga Biserica.

Fisiere in arhiva (1):

 Marturisirea Dreptei Credinte prin Cultul Ortodox.doc