Lavra Pecerska

Introducere

La începutul istoriei monahismului rusesc se află renumita mănăstire cu peşteri „Lavra Pecerska” din Kiev, întemeiată de cuvioşii Antonie şi Teodosie.

Lavra Peşterilor de la Kiev a fost asemenea unei viţe purtătoare de viaţă, ce a hrănit pentru aproape o mie de ani Ortodoxia rusă cu «ciorchinii vieţii».

Lavra Pe¬cerska a trecut de-a lungul istoriei prin multe în¬cercări. Ea este socotită pe bună dreptate mai¬ca mănăstirilor ruseşti. Ea a fost punctul de plecare al unor măreţe ascensiuni duhovniceşti, pepinieră de bărbaţi sfinţi. Lavra Pecerska a jucat un rol extraordinat in consolidarea credintei ortodoxe pe meleagurile ruse. Un rol deosebit l-au avut şi călugării de aici. Călugărul rus a fost întotdeauna şi un misionar, purtător de cultură religioasă, muncitor în ogorul dragostei creştine şi apărător al dreptăţii, apărător al celor slabi şi obidiţi în faţa celor puternici.

În prezent Lavra Pecerska este inscrisă, alături de Catedrala Sf. Sofia pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Mai mult a fost numită pe 21 august 2007 drept una din cele 7 minuni ale Ucrainei.

Până acum, legat de această temă, s-a scris mult în decursul timpului, printre altele amintim Patericul Lavrei Pecerska, o frumoasă lucrare pentru sporirea duhovnicească a credinciosului dornic de trăire în Hristos.

În lucrarea de faţă mi-am propus să prezint Lavra Pecerska într-o manieră cât mai facilă pentru cititor. De aceea am început lucrarea cu detalii despre locul unde se află Lavra, cine a întemeiat-o şi câteva idei despre câţiva dintre vieţuitorii ei.

Localizare

Lavra Pecerska (în ucrainiană: Києво-Печерська лавра, Kyievo-Pechers’ka lavra) se găseşte în latura de sud a Kievului, pe două coline de pe ţărmul drept al râului Nipru.

În secolul unsprezece întreaga regiune era acoperită de o pădure foarte deasă. Primul ascet venit aici a fost preotul Ilarion, care a săpat o peşteră în stâncă şi s-a dedicat vieţii ascetice de post şi rugăciune.

Pe o suprafata de circa 28 de hectare se afla peste 100 de edificii, biserici de suprafata si subterane, doua pesteri cu moaste de sfinti, clopotnite, fortificatii, grote cu lungimea de peste 1000 de metri, muzee, chilii ale calugarilor, ateliere de pictura si de croitorie pentru vesminte preotesti, Academia de Teologie, un Seminar teologic si multe altele, toate acestea intr-o armonie arhitectonica dominata de albul zidurilor, de cupolele aurite si impregnata de sunetele celeste ale clopotelor si de vocile fantastice ale corurilor.

În peşterile afla¬te la o adâncime ce variază între 5 şi 20 de me¬tri, sunt peste 150 de moaşte întregi ale sfinţilor care s-au nevoit aici ori în altă parte. Tot aici se află şi moaş¬tele Sf. Teodora de la Sihla. Cele două peşteri au o lun¬gime de 676 de metri.

Întemeierea Lavrei Pecerska

Întemeierea Lavrei Pecerska a inceput in 1051 când un călugăr pe nume Antonie, s-a întors de la Muntele Athos în Ucraina. Mai multe despre viaţa Sf. Antonie vom prezenta un pic mai încolo.

În anul 1028, ajungând la Kiev, Antonie a găsit o peşteră pe malul drept al Niprului; aceasta fusese să¬pată de către preotul Ilarion, în care se spune că a trăit numai cu pâine şi apă. Acest preot a venit din satul Berestovo in padurea deasa care se gasea pe malul fluviului Nipru si se ruga in pestera aceea foarte mica. Ilarion a ajuns mai tarziu Mitropolit al Kievului. In pestera care de-acum era goala a venit Cuviosul Antonie, sosit din Athos. El a sapat pestera mai adanc, facand mai multe coridoare si a trait in acest loc. După ce s-a stabilit în această peşteră au început să apără şi alţi fraţi. Astfel s-au ală¬turat la scurtă vreme 12 fraţi râvni¬tori pentru Hris¬tos, printre care: Ni¬kon, Le¬on¬tie şi Teo¬do¬sie. Cu timpul, mărindu-se numărul fraţilor la o sută şi nemaiavând loc în peşteri, la slujbele ce se ţineau în bisericuţele subtera¬ne, s-a construit o primă biserică din lemn, la suprafaţă, cu hramul Adormirii Maicii Dom¬nu¬lui. Asta se întîmpla la anul 1073. Părinţii se ne¬voiau însă tot în peşteri, cu rugăciune şi post.