Istoria Canonului Noului Testament

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Crestinismul, religia noastra, cuprinde o suma de cunostinte despre Dumnezeu si lucrarile Sale, despre actele de cult si de morala care privesc legatura dintre om si Creatorul sau. Aceste cunostinte au fost descoperite poporului evreu printr-o serie de profeti care le-au fixat in scris. Din aceste invataturi s-a constituit Vechiul Testament sau Vechiul Legamant.
Revelatia supranaturala din Vechiul Testament a fost o descoperire imperfecta; de aceea Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau la plinirea vremii si a oferit oamenilor invatatura Sa prin Domnul nostru Iisus Hristos. Dupa inaltarea la cer a Mantuitorului Sfintii Apostoli incep raspindirea orala a crestinismului in lume. Unii dintre Sfintii Apostoli si ucenici ai acestora au fixat in scris invatatura Domnului Iisus Hristos. Astfel s-au format Evangheliile, epistolele Sfantului Apostol Pavel si celelalte scrieri ale Noului Testament.
Noul Testament este o colectie de 27 de carti stanse la un loc de catre Biserica fiind operele mai multor autori inspirati.
Prin inspiratie nu trebuie sa intelegem ce exprima cuvantul in sensul larg al vorbirii, adica o stare a psihicului omenesc ce creeaza o opera remarcabila. Sensul biblic al cuvantului inspiratie este acela ca duhul care este in om si suflarea lui Dumnezeu il determina sa creeze dar si sa se fereasca de erori.
"Numele de canon, de la care deriva expresia de "carte canonica", vine din ebraicul kaneh, care inseamna "trestie" sau batul cu care se masura un zid sau altceva, apoi orice masura. In inteles figurat "canon" inseamna un model de urmat, o norma, o regula. Deci, pe taram spiritual inseamna o norma pentru viata noastra, o regula pentru gandirea noastra." Numele de canon isi are originea si in grecescul kanon care inseamna trestie sau nuia apoi a devenit rigla de masurat deci etalon sau standard. A doua insemnatate a cuvantului este decizia autoritara a unui conciliu bisericesc.
Formarea canonului Noului Testament nu s-a realizat ca urmare a unui efort organizat de a fi produs astfel, ci mai degraba se pare ca s-a conturat singur, ca rezultat al caracterului evident autentic al cartilor. Continutul cartilor trebuia sa fie de un asemenea nivel spiritual incat sa o invredniceasca de acest inalt grad si trebuia sad ea dovada ca a fost inspirata de Duhul Sfant.
Formarea canonului Noului Testament
Cartile Noului Testament au fost scrise intre anii 44-100 d.Hr., au fost stranse la un loc de conducatorii comunitatilor crestine (care s-au straduit sa aiba in proprietatea lor orice scriere apostolica nou aparuta, copiind-o) si se aflau codificate la cele mai importante biserici ale timpului respective. Majoritatea acestor carti sunt ocazionale, adresate unor comunitati sau persoane singuratice. Astfel s-au format primele colectii de carti ale Noului Testament.
Cele mai multe carti canonice sunt colectionate in cateva centre mari ale Bisericii, la sfarsitul secolului I, pentru pastrarea intacta a Evangheliei si pentru ingradirea falsurilor. 
Sfintii Apostoli s-au ingrijit ca scrierile lor sa nu poata fi falsificate sau inlocuite, indicand semne pentru recunoasterea autenticitatii: "Salutarea cu mana mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu in orice scrisoare. Asa scriu" (II Tes. III, 17), "Salutarea cu mina mea, Pavel" (I Cor. XVI, 21), "Vedeti cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mina mea" (Gal. VI, 11), "Salutarea cu mina mea, a lui Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul fie cu voi! Amin." (Col. IV, 18). Acestea sunt motive pentru care Biserica noastra concluzioneaza incheierea canonului Noului Testament la sfarsitul secolului I, canon normativ pentru toate comunitatile.
Canonul Noului Testament la Parintii Apostolici
Sfantul Ignatie de Antiohia (+107), ucenic al Sfantului Apostol Ioan, ne ofera prima marturie despre existenta cartilor sfinte ale Noului Testament in epoca Parintilor Apostolici cand pune Evanghelia (cele patru evanghelii) si Apostolul (celelalte scrieri apostolice ale Noului Testament) alaturi de "Lege" si "Prooroci". Existenta colectiei cartilor Noului Testament cofirma canonicitatea acestora.
Sfantul Varnava, Sfantul Policarp si Sfantul Clement Romanul, Parinti Apostolici contemporani Sfantului Ignatie, citeaza din cele patru Evanghelii, din Faptele Apostolilor, din Epistola I a lui Petru si din aproape toate epistolele pauline. Aceasta nu inseamna ca celelalte carti ale Noului Testament care nu au fost citate nu fac parte din cele doua grupe amintite de Sfantul Ignatie: Evanghelie si Apostol, insa nu era necesara evidentierea argumentelor acelor carti pentru scrierile Parintilor Apostolici.
In sensul de carti normative intelegeau autorii cartilor Noului Testament scrierile lor. De aceea ei le scriau si le trimiteau credinciosilor lor cu scopul expres de a fi citite si de a-si conduce dupa ele viata si credinta lor. In acest mod le-au inteles si apreciat mai tarziu Sfintii Parinti si conducatorii Bisericii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Istoria Canonului Noului Testament.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!