Islamul

In secolul al VII-lea, pe vremea bunului rege merovingian Dagobert, un arab din desert va propovadui o noua religie. Povestea acestui beduin devenit profet si conducatorul unei comunitati al carei elan va tulbura lumea, poate fi considerata o adevarata epopee.

In doar patru veacuri din secolul al VII-lea d.Hr si pana in jurul anului 1000, civilizatia islamica avea sa cunoasca o dezvoltare extraordinara. Totul incepuse in peninsula Arabica unde in jurul anului 570 s-a nascut Mohamed, Profetul islamului. La numai 100 de ani dupa moartea sa, in 632, musulmanii cucerisera teritorii ce se intindeau din Spania si pana dincolo de granitele Chinei. Traditia spune ca lui Mohamed, un negustor din Mecca, i s-a infatisat intr-o zi ingerul Gabriel care l-a acoperit cu mantia sa poruncindu-I, recita si incredintându-I astfel mesajul islamului. In ce consta nouatea acestui mesaj ne spune Nicolau Dobrisan, profesor de limba si civilizatie araba la universitatea Bucuresti: ”Islamul vine in continuarea marilor religii monoteiste anterioare iudaismul si crestinismul, dar poate ca sub aspectul morfologiei religioase mesajul propovaduit de Mohammad, asa cum este el formulat in Coran reprezinta expresia cea mai pura a monoteismului absolut care exclude ideea de trinitate. Religia revelata profetului Mohamad este de fapt mult mai simpla decât celelate de dinaintea ei deoarece cultul poate fi practicat de oricine”. Simplitatea islamului, cuvant provenit dintr-un verb arab ce inseamna “a se supune”, “a se darui in intregime” se asociaza cu puritatea unei credinte originare desi musulmanii cred ca numai mesajul dictat lui Mohamed restituie revelatia in toata puritatea ei, cartile sfinte ale evreilor si crestinilor si Coranul sunt privite ca având aceeasi origine, ceea ce explica asemanarile dintre ele :”dintre elementele comune celor trei religii ar trebui mentionat ca ele propovaduiesc numeroase valori morale comune, de asemenea faptul ca in toate cele trei carti sfinte se intalnesc motive si mituri comune cum ar fi pacatul originar, potopul, legenda despre Iosif si Putifar, despre nasterea lui Iosif, legendele despre Moise si altele. Islamul ii recunoaste de asemenea pe ceilalti intemeietori de religii monoteiste, pe Moise si pe Iisus, dar musulmanii socotesc ca Mohamad este pecetea profetilor si ca Islamul este singura si unica religie monoteista cu adevarat”. Islamul presupune indeplinirea unor obigatii rituale, cinci la numar, numite si cei cinci stalpi: marturia de credinta, rugaciunea rituala de cinci ori pe zi, postul o data pe an in luna Ramadan, pelerinajul la Mecca o data in viata si dania rituala o data pe an. Nadia Anghelescu, de la Universitatea din Bucuresti afirma :”Toate acestea au un dublu scop, pe de o parte el exprima prin comportamente gestuale, sociale, pshihologice adeziunea la comandamentele, legile divine, formulate in Coran, iar pe de alta parte ele exprima adeziunea la comunitatea musulmana. Deci cel care abdica de la efortul de a respecta obligatiile rituale nu numai ca altereaza relatia cu Dumnezeu, dar si degradeaza relatiile dintre indivizi, distruge coeziunea comunitatii islamice”. Musulmanii se considera alaturi de crestini si de evrei oameni ai Cartii, dar cartea lor, Coranul, cuvant ce inseamna predica, este aceea care distinge intre adevar si fals, cuprinzând revelatii trimise de Dumnezeu, Allah, profetului. Aceste revelatii nu pot fi traduse in alte limbi fara a fi modificate. “Deoarece Coranul arab apare ca o copie a unui original aflat pe tabla pastrata in ceruri, el este sacru, absolut inimitabil, de unde si ideea intraductibilitatii sale. In conceptia musulmanilor se traduc sensurile Coranului si nu Coranul insusi. Pe de alta parte diferitele capitole ale Coranului, care se numesc sure sunt foarte diferite, sunt fie sure profetice, fie cu caracter legislativ, fie sunt naratiuni. Ele se succed in Coran fara o ordine aparenta ceea ce poate deconcentra pe cei ce incearca sa citeasca o traducere a Coranului, oricat de buna ar fi aceasta”

“in numele lui Dumnezeu cel milostiv si indurat, lauda lui Dumnezeu, Domnul veacurilor, cel milostiv si indurat, ce domaneste in ziua judecatii…pe tine te slujim, tie iti cerem ajutor, condu-ne pe drumul cel drept, Domnul celor de care te-ai indurat si nu asupra celora pe care esti infuriat si nici al celor rataciti”