Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință

Referat
7/10 (1 vot)
Domeniu: Religie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 16 în total
Cuvinte : 6344
Mărime: 38.07KB (arhivat)
Publicat de: Adrian Marton
Puncte necesare: 8
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Isidor Martinca

Cuprins

  1. Introducere . 3
  2. 1. Învierea lui Isus între istoric şi mister . 4
  3. 2. Autenticitatea istorică a informaţiilor neo¬testamentare despre Înviere .6
  4. a) Analiza autenticităţii istorice a mormântului gol . 7
  5. b) Analiza autenticităţii istorice ale apariţiilor . 9
  6. 3. Itinerariul de credinţă al Apostolilor: Învierea – culme şi motiv al credinţei . 10
  7. a) Credinţa pre pascală a apostolilor, adeziune la Isus ca Mesia
  8. şi Fiu al lui Dumnezeu . 10 b) Credinţa pascală, adeziune personală absolută la Isus, ca Mesia
  9. şi Fiu al lui Dumnezeu, ca Domn . 11
  10. Concluzie . 15
  11. Bibliografie . 16

Extras din referat

INTRODUCERE

Singura cale spre mântuire a omului este Isus Cristos. Dacă creştinul se mântuieşte în mod conştient cunoscând revelaţia, păgânii, sau necredincioşii se mântuiesc doar în măsura în care îl vor descoperi în cele din urmă pe Cristos, unicul Salvator chemat să readucă întreaga umanitate la comuniunea deplină cu Dumnezeu.

Omul a încercat să înţeleagă misterrul propriei sale existenţe, apariţia şi dispariţia istorică umană, sensul acestei treceri şi mai ales ce se întâmplă dincolo de universul observabil. În acelaşi timp, existenţa umană este puternic marcată de realitatea răului. El doreţte o eliberare de sub apăsarea acestor necunoscute. Eliberarea, mântuirea o întâlnim în general sub forma salvării. O realitate destabilizatoare care are fie o conotaţie directă de rău, fie reprezintă un mister şi lasă posibilitatea unei incertitudini se propune o salvare eliberare din starea situaţia respectivă.

Revelaţia ne prezintă răul intrat în lume ca o consecinţă a folosirii eronate a voinţei omului. Spre surprinderea plăcută a omului, din voinţa divină universală şi mântuitoare se apropie şi o soluţie de scăpare: mântuirea. Voiţa divină căreia i s-a împotrivit voinţa umană se deschide în iubire, vine în întâmpinare eliberatoare. Condiţia iniţială a omului era cea paradisiacă, însă păcatul strămoşesc distruge echilibrul primordial, omul decăzând din starea iniţială. În isoria existenţei sale omul Adevărul eliberator, căutarea se întrepătrunde cu activitatea sa. Astfel, istoria omenirii coincide cu istoria mântuirii neamului omenesc. Este drumul de întoarcere spre comuniunea deplină în Împărăţia lui Dumnezeu. Între Dumnezeu şi om în starea dreptăţii originare există o legătură perfectă, naturală. Odată cu păcatul strămoşesc se rupe această armonie. Pentru a se reface legătura om-Dumnezeu, din necesitate se petrece în istorie Întruparea Fiului lui Dumnezeu, devenind în istorie Dumnezeu adevărat şi om adevărat.

Pornind de la premiza că omul este om doar în realitatea sa existenţială trup şi suflet, de aceea mântuirea întregii omeniri implică învierea morţilor. Fiul şi-a asumat umanitatea pentru a o îndumnezei.

Evenimentul Învierii, conform chiar cuvintelor lui Isus, este ultimul si definitivul motiv oferit de El oamenilor pentru a crede (cf. Lc 11, 29-30 Mt 12, 39-40 16, 1-4 Ioan 2,20-22).

În această prezentare vom studia în ce fel acest motiv a acţionat asupra Apostolilor şi asupra altor persoane care au avut o experienţă directă a sa şi au fost principalii beneficiari ai acestuia (Fapte 1, 22 ; 10,40-41). Studiul trebuie să treacă în mod necesar prin mărturia acestor persoane, singurele în măsura să ne informeze asupra evenimentului şi asupra capacităţii de a căIăuzi spre credinţa în Isus.

1. Învierea lui Isus între istoric şi mister

Kerigma apostolică are în centru vestirea lui Isus mort şi Înviat, mort pentru a răscumpăra oamenii din păcatele lor şi înviat pentru a-i conduce la o nouă viaţă.

Dar apostoliii nu transmit ceva însuşit de ei în mod pur intelectual, ci transmit experienţa lor, ceea ce au văzut şi au auzit. Această vestire se configurează aşadar ca mărturie a unei experienţe reale. Apostolii l-au văzut pe Isus, învăţătorul lor rîstignit înainte cu trei zile, acum înviat din morţi. Este de subliniat în scrierile neo¬testamentare că Apostolii vorbesc despre Învierea lui Isus ca despre o realitate în care cred şi în acelaşi timp, ca despre un motiv pentru care cred: pe de o parte se prezintă ca martyres tes anastaseos ( Fapte 1,21-22; 4, 33; cf. 2, 32 5, 32; 10, 41;13,31) trimişi de Cel Înviat să mărturisească în mod autentic tuturor neamurilor moartea şi învierea Sa mântuitoare şi să le cheme la credinţă în El; pe de altă parte, consideră că Învierea este motivul definitiv pentru a crede, cum făcea cunoscut Sf. Pavel corintenilor: «Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este predicarea noastră şi zadarnică şi credinţa voastră» (1 Cor 15, 14) .

În toate pasajele neo-testamentare asupra Învierii, se remarcă într-un mod mai mult sau mai puţin evident o aceeaşi expunere structurată în baza a trei elemente:

1) Isus a fost răstignit şi îngropat,

2) Dumnezeu l-a înviat din morţi,

3) existau martori oculari şi imediaţi ale acestor fapte.

Vorbind despre înviere, autorii neotestamentari se exprimă în mod divers, în funcţie de natura contextului: Isus a fost «făcut viu» (l Pt 3, 18). -s-a Întors la viaţă- (Rm 14, 9); -ridicat- (Fil 2, 9); -înălţat- (Fapte 2, 33 5,31);-glorificat- (Ioan 7,39; 12, 16; 17, 1); -intrat în glorie- (Lc 24, 26 cf. Evr 2, 10).

Greaca Noului Testament exprima conceptul «a învia» prin două verbe: egheiro şi anistemi. Primul înseamnă a trezi şi a face să se ridice (doar tranzitiv); al doilea, a face să se ridice, să se ridice în picioare (tranzitiv) sau a se ridica, a învia (intranzitiv). Învierea lui Isus este exprimată cu tranzitivul a două verbe ( Dumnezeu l-a ridicat sau l-a înviat), pasivul primului ( a fost trezit, a fost înviat), sau intranzitivul celui de-al doilea (a înviat).

Preview document

Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 1
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 2
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 3
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 4
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 5
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 6
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 7
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 8
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 9
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 10
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 11
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 12
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 13
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 14
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 15
Învierea lui Iisus - de la Istorie la Credință - Pagina 16

Conținut arhivă zip

  • Invierea lui Iisus - de la Istorie la Credinta.doc

Alții au mai descărcat și

Taina Preoției, Vehicul neîntrerupt al harului Sfăntului Duh în Biserică

CAPITOLUL I Noțiuni introductive 1.1. Despre preoție si rolul preotului ca păstor de suflete. Preoția este slujirea sfântă întemeiată de...

Cunoaștere și Comuniune cu Dumnezeu în Taina Sfântului Maslu

1.Sfintele Taine, trepte ale desăvârşirii în comuniunea cu Dumnezeu 1.1.Sfintele Taine, împlinirea creaţiei omului. Pentru Biserica Ortodoxă...

Taina Preoției

Introducere Taina hirotoniei a reprezentat întotdeauna un subiect delicat în cadrul dialogului ecumenic inițiat la începutul secolului XX. Deși...

Taina Euharistiei la ortodocși și romano-catolici

INTRODUCERE De la început, omenirea a fost sortită trăirii în Dumnezeu , la o viaţă fericită, lipsită de griji, suferinţe şi moarte. În...

Tainele de inițiere în viața creștină

Introducere După căderea în păcat, comunicarea harică între Dumnezeu şi om a fost pierdută, omul intrând în moarte sufletească şi osândă veşnică,...

Căsătoria în Vechiul și Noul Testament

Căsătoria şi familia reprezintă un adânc ocean purtat de valurile timpului trecut de la prima pereche de oameni până astăzi, sinergie între opera...

Hristologie

Introducere În prologul Evangheliei a IV-a, Sfântul Apostol loan confirmă ca dat al Revelaţiei divine hristocentrismul creaţiei. „Toate prin El...

Taina sfântului botez

INTRODUCERE Sfintele Taine reprezintă puntea de legătură între creştinul ortodox şi Dumnezeu. Prin Sfintele Taine, noi putem simţi harul lui...

Te-ar putea interesa și

Taina Sfântului Botez în prezentarea liturgică a lui Nicolae Cabasila și a Sfântului Simeon al Tesalonicului

Viaţa spirituală în desfăşurarea şi dezvoltarea ei, cunoaşte o serie de etape care în Biserică sunt marcate prin Sfintele Taine, ce se...

Mesianismul creștin și cel iudaic - asemănări și deosebiri

INTRODUCERE De fiecare dată e interesant si util sa citeşti , sa te aprofundezi , să studiezi o tema teologica, un segment aparte pentru a...

Cinstirea sfinților ca expresie a unității creștine

A. INTRODUCERE Dumnezeu Creatorul şi Atotţiitorul, aşa de mult a iubit lumea încât şi pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca tot cel ce crede...

Sărbătorile creștine și homo festivus - tendințe sectare de eliminare a sărbătorii

Argument „Pentru noi e sărbătoare toată viaţa, pentru că suntem convinşi că Dumnezeu este lângă noi totdeauna şi în orice loc. Lucrăm pământul...

Învățatura despre Sfințenia Bisericii

PREFAŢĂ Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că Biserica este Trupul lui Hristos şi Hristos este Capul ei. (Efes. I, 23; V, 23), iar Trupul are mai...

Învierea morților după epistolele pauline

Argument După un studiu de patru ani la Seminarul Teologic Ortodox ’’ Veniamin Costachi ,, , cu binecuvântarea Parintelui Vasile Păvăleanu, de a...

Sfânta Evanghelie după Matei

Evaghelia după Matei - privire generală Sfintele Evanghelii. 1. Cuvântul „evanghelie” şi înţelesurile lui Primele patru scrieri ale Noului...

Valoarea Misionară a Omului în Teologia Ortodoxă

1. Chipul lui Dumnezeu sau identitatea omului ca persoană „Cinstit-ai cu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Mântuitorule, zugrăvit-ai în chip...

Ai nevoie de altceva?